Teatrul din cartierul Militari, deschis oficial şi fără sediu pe 24 mai 1990, sărbătoreşte astăzi succesul celor 18 ani plini cu spectacole de gest şi pantomimă, jucate în stradă, în sală şi la metrou. Sursa: Răzvan Vălcăneanţu

1 /.

„Masca“, singurul teatru de gest şi pantomimă din România, împlineşte astă zi 18 ani. S-a născut din ambiţia unor actori dezamăgiţi de teatrul de vorbe şi a crescut tiptil, în primii cinci ani „un pic handicapat“, fără sediu şi spaţii de repetiţii. Apoi a început să prindă puteri, a fost miluit cu un spaţiu de jucat arta pe muţeşte şi lumea a început să-l vadă şi să-l aplaude mai des.

Acum, Teatrul Masca propovă duieşte cultura în cartierul Militari, unde, de trei ani, funcţionează într-un sediu foarte modern. Cei patru actori temerari de la început s-au transformat într-o echipă de 17 profesionişti, care ştiu să fie clovni, să jongleze, să danseze step, să meargă pe catalige şi să facă pantomimă, în peste 200 de spectacole în fiecare an, şi în sală, şi în stradă, şi la metrou.

„Puştiul ăsta, «Masca», îşi doreşte să fie sănătos, să poată juca, în continuare, alte mii de spectacole“, comprimă regizorul Mihai Mălaimare, directorul teatrului, dorinţele teatrului la 18 ani.

Din subsol, în burghezie

Pe 24 mai 1990, „Masca“ a debutat cu o conferinţă de presă: Mihai Mălaimare, Anca Dana Florea, Ana-Maria Pâslaru şi Sorin Dinculescu anunţau că vor să crească un teatru altfel. „Ne-am înfiinţat oarecum handicapat, ceea ce aproape ne trimitea într-o zonă de teatru care urma să se autodesfiinţeze. Primii ani au fost incerţi, nu ne băga nimeni în seamă. Mulţi au sperat că vom claca, dar nu s-a întâmplat aşa“, povesteşte Mălaimare cum a început „aventura“.

În primii ani au repetat pe la prieteni, prin poduri şi subsoluri de împrumut. Prin ’95, după o grevă la guvern, „M