Cei doi comisari sint activi, calatoresc mult si par a fi printre cei mai indreptatiti mesageri ai noii viziuni si noului tip de actiune pe arena internationala pe care il privilegiaza UE - si care poate fi bine sintetizat de concepte precum "putere soft" (discutat nu demult in aceasta rubrica) sau "(mare) putere civila". Belgia si Austria sint state importante si totodata problematice pentru constructia comunitara. Primul este membru fondator si gazda a majoritatii institutiilor importante ale Uniunii Europene, lipsit de un curent eurosceptic coerent, dar marcat astazi de mari probleme de identitate politica, din cauza diferendului intre comunitatile valona si flamanda. Cel de-al doilea, un "intirziat" al regiunii central-vestice (a aderat la 1 ianuarie 1995), are o cota extrem de slaba de sustinere a proiectului european si a facut, acum citiva ani, obiectul unor monitorizari si amenintari cu impunerea de sanctiuni politice drastice, in urma cooptarii la guvernare a unui partid de extrema dreapta. Cu atit mai relevante sint - si vor ramine - optiunile celor doua guverne nationale pentru posturile de comisar european: Louis Michel (Belgia), respectiv Benita Ferrero-Waldner (Austria). Este putin probabil ca portofoliile lor sa se mentina in viitoarea structura restrinsa a Comisiei. In mod normal, atit cel al dlui Michel (Dezvoltare si Ajutor International - DAI), cit si cel al dnei Ferrero-Waldner (Relatii Externe si Politica Europeana de Vecinatate - REPEV) vor intra in cadrul unor structuri mai mari. Dupa cum se stie, exista de mult timp o anumita interferenta intre REPEV si domeniul Politicii Externe si de Securitate Comune (PESC), pe care tratatul de la Lisabona o rezolva printr-o cumulare ce seamana mai degraba cu o "anexare" a REPEV de catre PESC. Pina atunci, insa, cei doi comisari sint activi, calatoresc mult si par a fi printre cei mai indreptatiti mesageri