Preluind de la predecesorul sau o tara in colaps, Putin ii lasa succesorului sau, Dmitri Medvedev, un stat puternic, o Rusie stabila, cu o economie in ascensiune, a carei imagine in lume s-a schimbat profund. La inceputul anului 2000, cind Putin a ajuns presedinte, in Rusia domneau haosul si delasarea. In ultima parte a mandatului sau, Boris Eltin, predecesorul si, intr-un fel, mentorul sau, pierduse controlul asupra pirghiilor puterii... In spatele omului in aparenta puternic se ascundea o personalitate dizarmonica, usor de manipulat. Eltin a fost un presedinte care dadea randament maxim doar in perioadele de criza, cind trebuiau luate hotariri rapide, pe munchie de cutit. Dar a fost si un presedinte imprevizibil, haotic, depresiv. Perioadele sale de avint alternau cu cele de apatie. Erau momente cind se simtea atit de vinovat pentru situatia dezastruoasa a Rusiei, incit bodigarzii sai au fost nevoiti sa-i smulga pistolul indreptat spre propria sa timpla. Jocul lui Eltin de-a sinuciderea n-a fost un simplu joc. Efectiv, de citeva ori tarul Boris a fost salvat de la moarte sau automutilare. Eltin a fost un presedinte actor. Un fel de om-orchestra care stia sa improvizeze un spectacol, oferind publicului, daca nu piine, circ. Spectacolul continuu pe care l-a trait Rusia timp de opt ani, cit Eltin a fost presedinte, a impins-o spre marginea prapastiei. Rusia a fost la un pas de descompunere. Centrul pierduse apropape orice control asupra provinciilor. Autoritatea guvernatorilor crescuse atit de mult, incit unii dintre ei se pregateau sa bata moneda proprie. Aceasta a fost, pe scurt, Rusia lui Eltin. O tara imensa stapinita de anarhie, un popor ingenuncheat de istorie, ce isi pierduse orice speranta in viitor. Totusi, in ciuda excentricitatii sale si a iesirilor memorabile, Eltin a fost un om lucid. Momentele sale de reculegere, petrecute de obicei undeva in apropierea