Obisnuiesc sa citesc aceasta revista excelenta.
De fapt, obisnuiesc sa o devorez. Abia astept sa iasa pe tarabe sau in librarii (e trimestriala).
Am in mina ultimul numar – cel de primavara 2008. La inaltime, ca de obicei. Spre degustare, doar un pasaj dintr-un scriitor-ziarist polonez care a fost, din cite stiu eu, chiar in preajma Premiului Nobel si care a ajuns, postum parca si oricum relativ recent, in mijlocul unui scandal legat de colaborarea cu “Securitatea” poloneza. Se numeste Ryszard Kapuscinski. Lettre Internationale, editia in limba romana, reproduce fragmente din volumul “Razboiul fotbalului” (nu e decit intr-o foarte mica masura un text despre fotbal).
Eu reproduc mai jos citeva pasaje despre tacere din acest text. Nu o fac gratuit, ci ca o contrapondere la unele discursuri care revin ciclic si care vorbesc despre nevoia de liniste. Reproduc, asadar, o pledoarie inteligenta pentru zgomotul util, fertil, vital.
Iata:
“Cei care scriu istoria acorda prea multa atentie asa-numitelor evenimente despre care se aude prin lume. Aceasta neglijenta denota lipsa intuitiei infailibe pe care o are orice mama atunc cind copilul ei tace brusc in camera lui. O mama stie ca aceasta tacere inseamna ceva rau. Ca tacerea ascunde ceva. Alearga pentru a intrveni, deoarece simte raul plutin in aer. Tacerea joaca acelasi rol in istorie si in politica. Tacerea e un semnal de nefericire si, uneori, de crima. E un instrument politic similar cu zdranganitul armelor sau cu un discurs la un miting. Tacerea le este necesara tiranilor si ocupantilor, care fac tot ce depinde de e pentru ca actiuile lor sa se desfasoare in tacere.
(…)
Auzim astazi despre polurea sonora, dar poluarea tacerii este si mai rea. Poluarea sonora afecteaza nervii; poluarea tacerii costa vieti omenesti. Nimeni nu-l apara pe cel care face un zgomot puternic, in timp
