SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Am văzut cîndva, sub semnătura unui pictor de la Studioul Artistic al Armatei, un tablou, pasămite patriotic, în care un român spinteca burta unui turc cu baioneta. Imaginea lui era o ruşine, pentru că făcea dintr-o omucidere o problemă de culoare şi de rafinament compoziţional. Mai era o ruşine şi pentru că glorifica drama unui biet ţăran pus să omoare, ca să nu fie omorît.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Am văzut cîndva, sub semnătura unui pictor de la Studioul Artistic al Armatei, un tablou, pasămite patriotic, în care un român spinteca burta unui turc cu baioneta. Imaginea lui era o ruşine, pentru că făcea dintr-o omucidere o problemă de culoare şi de rafinament compoziţional. Mai era o ruşine şi pentru că glorifica drama unui biet ţăran pus să omoare, ca să nu fie omorît. În fapta omului care n-are de ales, care-i mînat de generali, de politicieni şi de conţopiştii armiei să moară cu turma în linia-ntîi nu e nici un dram de eroism. Artistul care ţine partea generalilor şi a politicienilor le mulţumeşte astfel pentru că n-a fost trimis la măcel. În ce mă priveşte, pun toate războaiele în aceeaşi oală, iar de argumentele istoricilor mi-e silă, tot aşa cu mi-e silă de cei care le pornesc. Iar pe artiştii – pictori, poeţi, graficieni, muzicieni etc – care iau comenzi de la armată îi socotesc lipsiţi de discernămînt, dacă nu şi de bun-simţ. L-am întrebat pe autorul tabloului, care aştepta să fie lăudat pentru lucrarea lui cu un sărman om de rînd ucigînd la comandă un alt sărman om de rînd, cum ar fi pictat scena, dacă ar fi fost vorba de frate-său sau de taică-său şi brusc pictorul m-a privit cu ură. Ca, de altfel, şi coloneii care se aciuaseră la acel Studio, în loc să se ocupe de soldaţi. Ideea era că mă consideraseră unul de-al lor şi mă dovedeam un uzurpator. Nici unul, dar absolut nici unul dintre absolvenţii ins
