Am un amic teribil de inteligent, care e de multă vreme editorialist la un cotidian central. Pe lîngă faptul că Ionică dă din el lucruri deştepte, e foarte curvar şi beţiv, o adevărată comoară de om.

Am un amic teribil de inteligent, care e de multă vreme editorialist la un cotidian central. Pe lîngă faptul că Ionică dă din el lucruri deştepte, e foarte curvar şi beţiv, o adevărată comoară de om. Era o perioadă în care băteam cîrciumile împreună destul de des. Partea interesantă, dar şi stresantă în acelaşi timp, era că de la un punct în sus combina starea de ameţeală, veleităţile de cuceritor şi talentul literar.

Scenariul era cam aşa. După 300-400 de tărie, omul începea să fixeze cu privirea damele de pe la alte mese sau chelneriţele. Nu conta prea tare dacă doamnele consumatoare erau însoţite sau nu, el se uita insistent şi zîmbea. După alte raţii de băutură, scotea din buzunarul de la piept un pix şi se apuca să scrie bileţele de amor pe te miri ce: serveţele, note de plată, pachete goale de ţigări. Îmi explica, destul de îngălat, halind de cele mai multe ori prima consoană din cuvînt: “’o am alent de hsiolog, ’ă rind imediat ce ghen e urva şi-i riu”. Textele erau variate şi destul de haioase, de la directul “vreau să te f..” la romanticul “ai ochii ca peruzeaua”, pînă la absurdul “îmi place nara ta dreaptă”. Cîteodată, cînd era în formă, comitea chiar poezioare, cu rimă şchioapă. Dacă propunerile şi constatările lui erau adresate chiar fetelor care ne serveau, scandalul ieşea aproape instantaneu. Cînd scria unor alte consumatoare, efectul era de bombă cu efect întîrziat, se lăsa cu apostrofări sau palme după ce mesajul ajungea la destinaţie prin intermediul ospătarilor. Cîteodată, cînd potenţialele victime erau însoţite, trebuia să intervin, să nu o ia pe coajă prietenul meu, cu texte de genul: “Nu vezi că-i făcut cleşte?! Îl ţin eu să nu se m