Cand te joci cu copiii, trebuie sa fii mult mai serios decat cand te joci cu cei mari
Greu de prezentat un actor cu o exprimare artistica atat de complexa, de la comedie la drama, de la vodevil la teatru pentru copii. Maniutiu, Galgotiu, Darie sunt doar cativa dintre regizorii de linia intai, care nu isi imagineaza spectacole fara numele lui Ralea pe afis. De fapt, o vedeta a teatrului romanesc, daca n-ar respinge cu atata tenacitate celebritatea, in favoarea discretiei. Ne-am intalnit la Teatrul Metropolis, am vorbit in soapta, asezati pe doua scaune rosii din sala goala, vegheati si aparati de lumina unui singur reflector...
- Sa incepem cu o victorie: la ultima Gala UNITER ati fost premiat pentru extraordinara dumneavoastra dedicatie artistica fata de copii. Teatrul National pentru Copii pe care l-ati creat si il conduceti a implinit sapte ani. Felicitari!
- Multumesc. Este un premiu de recunoastere care m-a bucurat mult. Au trecut, adevarat, sapte ani, de cand am tras prima data cortina Teatrului National pentru Copii, sapte ani nebuni. Cum e? O continua joaca si bucurie, desi povestea aceasta cu copiii a inceput dintr-un accident, unul pe care acum il consider fericit. La inceputul anilor 90, repetam la TVR Mincinosul de Goldoni, cand cei de la televiziune m-au rugat sa-i ajut putin la o emisiune pentru copii. M-au chemat pe mine, pentru ca tocmai ce facusem un spectacol cu si pentru copii, dupa cel mai frumos basm romanesc: Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, ce se bucurase de mare succes, chiar si in strainatate. Dupa a doua emisiune filmata la Bran, m-am gandit ca ar fi bine sa creez un personaj pe care sa-l joc chiar eu, fara sa banuiesc ca asta se va transforma in sclavie. Am creat personajul Magicianului si gata a fost! Copiii m-au adoptat, dar m-au si sechestrat. Nu i-am crezut pe cei care mi-au spus ca
