"Bucurestiul este un oras infect", "este cea mai jalnica dintre capitalele europene", "nu merita sa fie Capitala Romaniei", Bucurestiul "este un santier in lucru", "ce mi-e ca sunt in Bucuresti, ce mi-e ca sunt la tara, drumurile sunt la fel", "decat sa traiesc in Bucuresti, mai bine imi iau lumea in cap". Cam asta este parerea romanilor despre Capitala. Putini sunt cei care inca mai vad in actuala metropola stralucirea si izul micului Paris de alta data.
Traficul este haotic, indiferent spre care parte a Bucurestiului ne-am indrepta, pierdem cel putin trei ore pe zi numai in transportul in comun, unde vara ai da orice sa nu ajungi hering marinat in transpiratie la comun. Strazile fie au gropi, fie sunt in constructie, fie se reasfalteaza sau se pun alte noi borduri. Mereu alte borduri.
Dambovita este precum un iaz infect, parasit de autoritati si de bunul simt al bucurestenilor. Cum bine spunea un inalt demnitar, "Iarna nu-i ca vara". Imediat ce temperatura trece de 20 de grade Celsius, mirosul de-a lungul canalului Dambovitei iti muta nasul.
Ca-i o ploaie amarata de vara sau prima zapada din sezonul de iarna, nu suntem niciodata pregatiti sa preintampinam: semafoarele nu merg, intersectii intregi se blocheaza, canalele nu pot face fata cantitatii de apa.
Gunoaiele si cainii vagabonzi sunt deja lipite pe retina noastra incat daca ne-am trezi intr-o zi fara aceste doua elemente ce sunt deja parte din viata noastra cotidiana am spune ca-i anormal... Ar trebui oare sa vedem un progres in cei 18 ani de la Revolutie, cand fiind copiii anilor '90, ne jucam printre gunoaie si sobolani? Ce-i drept, am fost socata si cand au disparut sobolanii.
Potrivit unui studiu recent al Institutului de Fizica a pamantului, daca Bucurestiul ar fi lovit de un cutremur de 7 grade pe scara Richter, precum cel din China, 450.000 de
