Deputatul Ciprian Dobre era revoltat ieri cu privire la direcţionarea banilor pentru reabilitarea drumurilor către primăriile verzi şi portocalii din judeţ. Banii ăştia şi împărţirea lor care ne dau dureri de cap. Ei bine, mă interesează prea puţin ce culoare are primarul de comună pe al cărui drum îmi rup maşina. Mă interesează să nu mai dau sute de lei la mecanic şi pe piese.
Azi vreau să vorbesc despre un drum, DJ 153B Dumbrăvioara-Fărăgău, drum folosit de multă lume, lacurile din zonă fiind numai bune pentru pescuit. Nu mă interesează de care partid aparţine drumul, chiar deloc. 500 de metri sunt cu asfalt, 500 cu gropi sau cratere, vreo 200 de metri din drum e atât de peticit încât poţi să vezi exact de câte ori a fost plombat în ultimii ani. Sunt convinsă că există sute de kilometri de asemenea drumuri în judeţul Mureş. E bine că măcar o parte se fac, discreţionar sau nu. Ce nu e bine e că se fac de mântuială. Să fim sinceri, peste tot în lumea asta banul public, are o direcţionare politică.
Diferenţa mare este că afară se mulţumesc cu un 10-15% furat la km, nu cu 60% ca la noi. Noi nu avem drumuri, nu pentru că s-ar împărţi fondurile politic, ci pentru că se fură material ca-n codru. Din salariu de bugetar nu-şi face nimeni vilă pe trei nivele şi psicină, dar cu materialele „împrumutate” de la diverse lucrări, da!
Drumurile dintr-un oraş sunt cartea de vizită a primarului.
Dacă intrăm într-o localitate şi avem drumuri bune şi asfalt neted, spunem că acolo este un bun gospodar.
Dacă intrăm într-un oraş ca al nostru – nu mai spunem nimic …. Nu spunem nimic pentru că suntem mult prea nervoşi, mult prea preocupaţi de banii pe care îi vom cheltui pentru repararea maşinilor.
Drumurile Târnăveniului sunt relicvă istorică, obiect de studiu arheologic, pentru că datează de prea mulţi ani, iar starea lor este jalnică.
În prag