După primele trei ediţii ale GayFest credeam că Bucureştiul s-a transformat într-un fel de Pamplona. Adică, o dată pe an, se dă drumul pe stradă nu taurilor, cum se întîmplă în Spania, ci boilor. De data asta, nu! - nu s-a mai lăsat nici cu bătaie, nici cu gaze lacrimogene
După primele trei ediţii ale GayFest credeam că Bucureştiul s-a transformat într-un fel de Pamplona. Adică, o dată pe an, se dă drumul pe stradă nu taurilor, cum se întîmplă în Spania, ci boilor.
De dimineaţă m-am dus la marşul aşa-zis “pentru normalitate” al Noii Drepte. Mai întîi am dat peste “căpitanul” Tudor Ionescu, şeful sacului cu scandalagii care este Noua Dreaptă. Împreună cu un alt cetăţean încercau să-şi organizeze ciracii. Se zbiera: “Unde-s băieţii din Constanţa?”. Vreo doi timizi răspundeau: “Prezent!”. M-am dat de-a dura cu dreptacii ăştia prin oraş şi am avut impresia că mă aflu în mijlocul unei galerii de echipă de fotbal din divizia C. Făceau ole-ole şi oli-ola aiurea-n tramvai, răcneau “Naomi (n.r. – am înţeles că e nuş’ce transsexual) şi ai lui / cas-ca-do-rii rî-su-lui” şi “Nu sîntem neam de poponari”. Din cînd în cînd mai făceau o aluzie porcoasă la ţepele pe care le-ar fi băgat un anumit domnitor în fundul homosexualilor. Singurele potenţiale victime ale dreptacilor am fost eu şi un coleg de la Adevărul. Ne-am trezit cu nişte haidamaci cît dulapu’ care ne-au spus: “Pe dumneavoastră nu v-am invitat la marş. Ieşiţi sau vă scoatem noi!”. Plini de curaj, ne-am dat prudent după jandarmi.
EPISCOAPA-URS. Spre seară, la ora cinci, ne-am dus la Nerva Traian, locul clasic de pornire a marşului ACCEPT. Probabil fiindcă aveau invitaţi de seamă (ambasadorul Suediei şi un parlamentar iubitor de bărbaţi din Marea Britanie nu au mai avut accese de exhibiţionism la fel de profunde ca în anii trecuţi). Transsexualii de serviciu erau şi ei acolo, încercau să facă
