Parada homosexualilor de anul acesta s-a incheiat fara incidente notabile, cu exceptia catorva arestari preventive, binevenite se pare. Asta nu inseamna insa ca peste Romania s-a pogorat toleranta, desi ar putea fi un inceput.
M-am intrebat adeseori de ce este homosexualitatea atat de greu de acceptat, mai greu decat alte deviante sau decat viciile, desi nu presupune un comportament antisocial. Daca acesta exista, intra sub incidenta legii la fel ca orice alta infractiune.
Cei care-i anatemizeaza pe homosexuali invoca, de cele mai multe ori, morala crestina si afirma ca aceasta optiune sexuala reprezinta cel mai mare pericol pentru familie. Asa sa fie? Ma intreb, de ce nu sunt ei la fel de intransigenti si cu alte incalcari ale moralei crestine.
Noua Dreapta nu a iesit niciodata in strada impotriva preacurviei, de exemplu, sau impotriva hotiei, dupa cum nu toti cei care defileaza cu crucea in fata sunt exemple de moralitate. Priviti-l, de exemplu, pe Gigi Becali. Iar in privinta periclitarii institutiei familiei, oare concubinajul, tot mai extins ca forma de convietuire, nu este la fel de periculos si pacatos?
Pe de alta parte, avand in vedere ca cei mai virulenti sunt barbatii tineri, in plina activitate sexuala, in acelasi timp mult mai intransigenti cu homosexualitatea masculina decat cu cea feminina, care chiar ii atrage, cred mai degraba ca este vorba despre o reactie pur instinctuala.
Barbatii percep homosexualitatea ca un atac direct la masculinitate si la perpeturarea speciei, iar argumentele morale sunt doar invelisul rational dat acestei reactii primare. Sigur, atunci cand reactia devine violenta vorbim despre defularea unor frustrari si porniri agresive care nu aveau nevoie decat de un pretext pentru a se declansa. Intr-un fel, astfel de porniri nu fac altceva decat sa dea apa la moara victimizari
