Cum să mai reacţionez? Cum să mă mai comport? Unde să mă plâng? Cine mă mai apără? Pentru că, de unul singur nu mai pot. Nu mai pot merge pe stradă, nu mă mai pot uita la televizor,
Cum să mai reacţionez? Cum să mă mai comport? Unde să mă plâng? Cine mă mai apără? Pentru că, de unul singur nu mai pot. Nu mai pot merge pe stradă, nu mă mai pot uita la televizor, nu mai pot circula cu transportul în comun. Mereu şi mereu acelaşi lucru. Vorbe urâte, înjurături, scuipaţi. Pumni în cap. Scandal din senin. Ură în ochi. Ochi injectaţi. De ură şi de băutură. Violenţă, violenţă, violenţă. Şi iarăşi o iau de la capăt cu întrebările.
Ce fel de copii au părinţii care se bat zilnic între ei şi îşi dau în cap cu topoarele? Cu preaplinul de băutură făcut de cu zori! Ce fel de părinţi au copiii care dau cu picioarele într-un om căzut la pământ? După o întrecere, zice-se, sportivă... Pe parcursul căreia şi alţi golani îşi dau în cap. Nu neapărat cu brichetele... Nenorociţii ăia de părinţi îşi văd oare odraslele pe micul ecran plin de mari orori, cu costumele alea idioate cu glugă??? Cu gluga în dosul căreia, chipurile, se ascund!
Nu am maşină şi nici nu-mi doresc. La cât sunt de corect, mai mult ca sigur că mă trezesc cu cine ştie ce puşti găozar care mă face praf, în timp ce amărâtul de mine circulă regulamentar. Un idiot care vrea să se dea mare în faţa unor boarfe tocmai agăţate la discoteca din sat... Cine le dă nemernicilor ăstora carnetul de şofer? Cine le permite să alerge cu sute de cai-putere pe blestematele şosele? Pline de găuri? Nemarcate. Urâte. Cine?
Aflu că un copil de vreo unşpe ani a ucis. Fireşte că va scăpa de puşcăria binemeritată, doar trăim unde trăim! Vă daţi seama ce profesionist al crimei va deveni în câţiva ani? Şi, pe de altă parte, de unde să-şi mai ia amărâţii exemplele? Mde, fac şi ei ce văd zilnic. Fac şi ei ce li se oferă. Ce
