Cazul romanului care a zacut patru luni intr-un spital din orasul canadian Montreal a traversat Romania intr-un moment destul de nepotrivit: in toiul campaniei electorale. Altfel, invatamintele de tras de aici ar fi fost mai vizibile. Pe scurt, povestea omului e una trista: pensionar fiind, el a plecat in Canada sa-si vada copiii si nepoatele. Chiar in ziua cind trebuia sa se intoarca in tara a suferit un atac cerebral. Ca orice roman care pleaca in strainatate, cu atit mai mult in afara Uniunii Europene, omul isi facuse o asigurare de 10.000 de euro, cerinta impusa de altfel de autoritatile canadiene. De aici incepe drama: suma s-a dovedit insuficienta pentru tratamentul pe care l-a avut de urmat, mai ales ca accidentul cerebral are urmari grave, omul avind semipareza. Discutiile pot lua in considerare mai multe probleme - intre care imposibilitatea fiicei sale de a-l tine in Canada pentru a avea grija de el. Batrinul trebuia sa fie trimis in Romania pentru a continua aici tratamentul, insa autoritatile romane nu l-au ajutat in nici un fel, in vreme ce lunile de spitalizare la Montreal au costat sute de mii de dolari. Poate ca Bucurestiul ar fi putut face un gest minim de ajutor, aducindu-l in tara, dar n-a fost sa fie. Nu este singurul caz in care familia trebuie sa suporte repatrierea. Drama ilustreaza conditia pacientului roman de astazi, conditie care incepe sa fie resimtita din ce in ce mai mult si in tara, nu numai in inima civilizatiei vestice. E vorba despre puterea financiara a fiecarui individ. Mai multi bani inseamna accesul la aparatura de investigatie medicala mai performanta si un tratament lesne de urmat. Lipsa fondurilor, precum asigurarea care s-a dovedit insuficienta in cazul de fata, lasa, practic, pacientul in voia Domnului. Este ceea ce se intimpla acum in Canada si Statele Unite, dar si ce se prefigureaza din ce in ce mai mult la noi. In Romani