O variaţie genetică ar putea fi explicaţia pentru care unii oameni mănâncă mai multe dulciuri decât alţii. Cercetătorii de la Universitatea din Toronto spun că, oricât de sănătos ar încerca să mănânce, aceste persoane vor opta tot timpul pentru produsele dulci. Aceştia spun că vinovată de nevoia de dulce este variaţia unui transportator de glucoză de tipul 2, care îi face pe indivizi să consume mai multe zaharuri, fructoză sau glucoză. De altfel, până acum s-a tot vorbit despre acţiunea glucozei asupra creierului, ajutând la reglarea apetitului, fără a exista o explicaţie ştiinţifică exactă.
Cercetătorii au testat efectele acestei variaţii genetice asupra a două grupuri: unul format din persoane bătrâne, cu exces ponderal sau obeze, şi altul format din tineri, sănătoşi şi cu o greutate normală. Cercetătorii au observat că, indiferent din ce grup făceau parte, indivizii cu variaţia de glucoză menţionată au consumat mai multe dulciuri sau băuturi îndulcite decât restul. Oamenii de ştiinţă nu au observat diferenţe privind aportul de proteine, grăsimi sau alcool, ceea ce îi determină să spună că unele persoane au un mecanism sensibil la glucoză care le reglează pofta de mâncare. (E.H.)
O variaţie genetică ar putea fi explicaţia pentru care unii oameni mănâncă mai multe dulciuri decât alţii. Cercetătorii de la Universitatea din Toronto spun că, oricât de sănătos ar încerca să mănânce, aceste persoane vor opta tot timpul pentru produsele dulci. Aceştia spun că vinovată de nevoia de dulce este variaţia unui transportator de glucoză de tipul 2, care îi face pe indivizi să consume mai multe zaharuri, fructoză sau glucoză. De altfel, până acum s-a tot vorbit despre acţiunea glucozei asupra creierului, ajutând la reglarea apetitului, fără a exista o explicaţie ştiinţifică exactă.
Cercetătorii au testat efectele acestei variaţii genetice asupra a două grupuri
