CHESTIUNEA ZILEI
Sîmbăta proastă pentru poliţişti. Unul a încasat-o cu bărbăţie, fiindcă habar n-avea pe ce stradă e, altul şi-a luat zilele, pentru că a ratat concursul vieţii lui, cîţiva au fost reclamaţi că i-au bătut pe nişte tineri viguroşi care aveau boală pe homosexuali şi militau pentru curăţenia morală a naţiei pe toate părţile.
CHESTIUNEA ZILEI
Sîmbăta proastă pentru poliţişti. Unul a încasat-o cu bărbăţie, fiindcă habar n-avea pe ce stradă e, altul şi-a luat zilele, pentru că a ratat concursul vieţii lui, cîţiva au fost reclamaţi că i-au bătut pe nişte tineri viguroşi care aveau boală pe homosexuali şi militau pentru curăţenia morală a naţiei pe toate părţile.
Poliţistul care a mîncat bătaie era din Argeş. Şi a mîncat bătaie de fraier. Îşi făcea rondul de noapte cînd s-a apropiat de el unul criţă, dar curios să afle unde e strada pe care locuieşte. Era atît de beat că nu ştia exact dacă n-ajunsese pe autostradă. În asemenea condiţii l-a lovit norocul, a dat peste un poliţist comunitar. Şi i-a dat una. Preventiv. Apoi l-a întrebat de bine. Adică de-o stradă. Comunitarul habar n-avea. Băăăă, eşti comunitar şi nu-ţi cunoşti oraşul? Şi zbang, a doua scatoalcă. Avea şi-o rangă la el, dar n-a mai fost nevoie. Poliţistul era un tînăr chipeş, fără experienţă, dar cu viitor, deşi n-auzise de stradă. Pînă la urmă a scăpat, a primit întăriri şi beţivul a aflat la sediu unde-i strada.
Ăsta, cred, e rostul poliţistului comunitar. S-o ia în locul tău. Să se jertfească eroic pentru cetăţean. Să-l apere de inşii mangă, aurolaci, infractori... Să se aşeze cu pieptul înainte în faţa răului citadin. Prăpăditu’ ăla din Argeş a furat-o în locul oricărui locuitor onest, care se simte în siguranţă, fiindcă se ştie oricînd apărat de poliţie. Acum nu ştiu dacă poliţistul chiar trebuia să mănînce bătaie. Zici poliţist, te gî
