"Cred ca in turul doi ar fi foarte important sa faci rost de dosarul lui Basescu de la Constanta". Un tip, asa, supermalitios, imi spune: eu as putea face rost de dosarul lui, dar te costa, atentie, 130.000 de dolari. Am bagat mana in servieta si am spus: care dosar, asta? El: asta e, ha, ha, ha. Stia si Basescu. Nu l-am folosit niciodata", a povestit Sorin Oprescu o intamplare din timpul alegerilor locale din anul 2000.
Este vorba, de fapt, despre o amenintare voalata, dar si de un atac preventiv pe una dintre temele pe care doctorul se simte vulnerabil - trecutul. El insusi este copilul natural al unui general de securitate si copilul de suflet al unui fost mare nomenclaturist, liderul politic acuzat ca incarneaza antireforma si restauratia- Ion Iliescu.
Sigur, este foarte probabil ca Oprescu sa blufeze. E greu de crezut ca Ion Iliescu nu ar fi folosit, cu mare placere, acest dosar impotriva lui pe Traian Basescu. Dar daca Oprescu nu minte si, intr-adevar, are ceea ce CNSAS nu a reusit sa obtina - dosarul de securitate al lui Traian Basescu, daca in acest fel campania electorala se va transforma in aceasta ultima perioada din blatiada in dosariada, oare care ar fi efectele? Ma tem ca foarte mici.
Dosare venite prea tarziu
Cred ca tema dosarelor de securitate nu mai este, din nefericire, una de impact in Romania de astazi. Atunci cand ar fi avut impact maxim, a fost eludata din toate puterile. Ani de zile dosarele sub cheie au protejat fostii mari securisti care, in schimb, s-au repliat urgent de partea noii puteri, fie in politica, fie in afaceri de unde, ajunsi rapid in varful unor averi remarcabile, isi sponsorizeaza in continuare salvatorii.
Lustratia a fost un cuvant aproape interzis, iar cand s-a pus in mod serios problema unei legi care sa-i scoata din viata publica pe fostii nomeclaturisti si securi
