- sau cînd un scriitor îşi alege o altă limbă -
La sfîrşitul anului trecut, José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, şi Leonard Orban, comisar european pentru Multilingvism, au dorit să constituie un grup de intelectuali pentru a elabora un program de recomandări privind contribuţia multilingvismului la dialogul intercultural şi la înţelegerea mutuală între toţi cetăţenii Uniunii. După o serie de reuniuni, s-a născut un raport, redactat de scriitorul franco-libanez Amin Maalouf, intitulat "Un pariu salutar: cum ar putea multiplicitatea limbilor să consolideze Europa". Pornind de la acest raport şi în virtutea unor preocupări ce se anunţă de durată, EUNIC (European Union National Institutes for Culture) a organizat pe 24 aprilie, la Bruxelles, o conferinţă intitulată "Literatura imigrantă - a scrie într-o altă limbă". Inutil de spus că eticheta de "literatură imigrantă" a fost respinsă de majoritatea participanţilor, care au simţit-o ca o discriminare, un soi de literatură de scriitori fără acte, sans papiers. Dar formula e comodă şi permite gruparea unor personalităţi şi mai ales a unor motivaţii diverse. Conferinţa a reunit, în jurul a două principale teme de discuţie, 12 scriitori sau cercetători şi un public în majoritate de specialişti - universitari, traducători, scriitori. Nu aş dori să fac un alt raport, fie el cît de precis sau de oficial al acestor discuţii care s-au desfăşurat într-un dialog liber cu sala, punctate de lecturi scriitoriceşti în marginea propriilor argumente teoretice. Voi aminti doar cîteva prezenţe şi idei semnificative.
Tocmai participasem la o întîlnire de traducători din limba română, organizată de ICR la Paris, ce se încheiase chiar cu problema scriitorilor bilingvi; la Bruxelles, trecerea la cazul scriitorilor ce s-au instalat definitiv într-o altă limbă mi s-a părut o continuare, pe alt plan, a aceleiaşi si
