Am parcurs pe jos drumul din Tudor pana in centrul orasului, admirand realizarile celor doua mandate ale edilului actual, in timp ce pe drum treceau masinile electorale, avand pancarte mari cu pozele zambitoare ale candidatilor la nemurie. Difuzoarele date la maxim faceau sa rasune bulevardele de promisiuni electorale asezonate cu muzica, fiecare incercand sa ne bage pe gat sfoara cu zahar candel, asurzandu-ne cu muzică aleasă doar-doar va avea efectul scontat asupra deciziei electoratului. De la invocarea lui Dumnezeu ca sa-i ajute pe romani, pana la muzica de cafenea trecand prin toata gama de poluare fonica.
Masinile alegorice se intersectau in spatiul considerat cu cel mai bun vad electoral, toti vroind sa fie primii si cu sonorul dat la maxim. Pe cine sa crezi? Pe cine sa votezi? Unii cunoscuti, altii scosi din maneca, unii propusi in puncte strategice ca sa ramana ceva din ciolan chiar daca nu partea mai carnoasa. De pe cladiri portretele imense ale candidatilor parca fac reclama la pasta de dinti! Vacarmul si asaltul asupra simturilor targumuresenilor mei, devin aproape de nesuportat!
Vrand sa scurtez drumul am trecut in Piata Teatrului, pe la pasajul subteran. Oameni buni! O mizerie de nedescris! Gunoaie pe sub scarile ce duc la Teatru, balcoanele de la etajele unu si doi ale blocului “ADAS” stau sa pice din clipa in clipa. Un spatiu, apartinand candva Cooperativei Igiena cu vitrinele sparte si cu incaperile pline de gunoaie, te duce cu gandul la un proverb cunoscut: “Afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul!” Si cate locuri ar mai fi prin oras, unde fatada e frumoasa si dincolo de blocurile gri stau niste oameni tarandu-si o viata demna de evul mediu, fara apa, fara canalizare, si cu miros intepator. Si atunci ma intreb? Cine si de cate ori ar trebui votat?
Am parcurs pe jos drumul din Tudor pana in centrul orasului, admirand realizari
