"Un mare geamat de durere razbatu de o vreme incoace dinspre presa, in special cea audiovizuala, iar disperarea unor moderatori sau prezentatori defuleaza prin ecrane si se revarsa in casele noastre ca apa din canalizarea infundata: campania electorala e aproape de final, dar marea garagata, exhibarile si capete in gura intre candidatii partidelor mari se lasa asteptate."

Concurentii marginali fac si ei ce pot, insa una peste alta discutiile se duc periculos de mult in zona programelor - mai destepte sau mai tampite, dar oricum, programe -, iar presa de mainstream e in ofsaid.

Dupa ce ani intregi a tot acuzat liderii politici ca sunt neseriosi (nu ca in UE) si ca se balacaresc continuu, jubiland insa ea insasi in vanturarea acestor laturi si neratand sa despice in patru orice mizerie, reala sau inventata, debitata de cineva, acum canalele principale, inclusiv televiziunea publica, s-au trezit cam nepregatite pentru ceea ce au cerut tot timpul: proiecte concrete. Daca o perioada lunga te-ai specializat in interpretat politica doar ca paruiala personala si divertisment, ti se atrofiaza pana la urma instrumentul de analiza, in caz ca l-ai avut vreodata.

Cum ar veni, daca te-ai obisnuit s-o faci mereu pe prostul, s-ar putea ca dupa o vreme sa nu-ti mai poti reveni. De exemplu, numai in ultima luna au lipsit din jurnale subiecte care in mod normal trebuiau sa deschida stirile principale, precum disputa Isarescu- Vosganian de acum doua saptamani, pe teme cruciale de echilibru macroeconomic; inceputul functionarii, zilele acestea, a conturilor de pensii individuale cu acumulare, noutate istorica in Romania postbelica; schimbarile de conducere de la APIA, care pot afecta absorbtia unei sume imense de bani europeni pe agricultura; sau faptul ca Ucraina a trebuit sa opreasca lucrarile la Bastroe si ce semnificatie are asta, pentru ca la debu