Am citit multe comentarii la articolele anterioare care ma criticau pentru ca as fi subiectiv si nu scriu despre anumite televiziuni. Cum ar fi Realitatea. Am, intr-adevar, un motiv intemeiat pentru care nu critic Realitatea: nu ma uit la postul asta. Mi se pare cea mai plictisitoare televiziune care a existat vreodata. Si daca ar fi numai asta nici n-ar fi asa grav. Dar au oamenii aia un talent in a face pe interesantii si a-si da importanta, ceva de speriat. Si totusi, ca sa va fac pe plac, m-am uitat, in una din serile trecute, pe Realitatea.
Castigatori la loz in plictiseala
Era cat pe-aci sa schimb cand l-am vazut pe Tatulici. Din categoria oamenilor care isi dau importanta in mod nejustificat, Tatulici e la mare bataie cu Turcescu pentru primul loc. In fine, Tatulici prezenta o emisiune numita Meciul Serii, in care doua personalitati se intalnesc pe un ring de box, doar ca nu schimba pumni, ci opinii. O idee aproape buna. O metafora aproape reusita.
Bai, imi zic, sa vezi ca le-a iesit astora ceva! Si, cand colo, ma uit juma’ de ora, si vad aceleasi replici obosite, aceleasi dialoguri sablon, aceeasi limba de lemn a stiristilor. Unul dintre invitati era Prigoana. De obicei, un tip spumos. Ei bine, Realitatea a reusit sa-l transforme si pe Prigoana intr-un plicticos.
E ca un blestem, cine intra acolo devine brusc conformist, plat si anost. Apropo, stiti cine reprezinta cel mai bine esenta postului Realitatea TV? Tipa aia de la stiri, Andreea Cretulescu. Daca n-o stiti dupa nume, sigur o stiti dupa stilul ingrozitor de enervant de a vorbi. E ceva aproape fascinant in modul ei de a pronunta cuvintele, un amestec de sictir, mahala, aroganta si incoerenta la un loc.
Nu cred ca exista om care sa nu-si fi dorit sincer, la un moment dat, sa-i dea macar o palma. Cred ca daca ar veni Mahatma Gandhi insusi in st
