Exista o practica a marilor festivaluri ca, la editiile jubiliare (numere rotunde, care se termina in 5 si mai ales in 0), sa ridice nivelul si al selectiei, si al organizarii, si al glamour-ului, urmand inevitabil editii "de umbra". O astfel de editie a fost anul acesta la Cannes. Si in ceea ce priveste selectia - numele mari care au concurat pentru d’Or au fost mai putine decat anul trecut, fara ca, valoric, aceasta sa fie neaparat mai slaba calitativ decat cea de anul trecut. Si in ceea ce priveste participarea si glamour-ul, - se pare ca au fost mult mai putini acreditati decat anul trecut, dandu-se, in parte, vina pe contextul economic mondial. Si in ceea ce priveste organizarea, care s-a apropiat de catastrofa - ca sa nu mentionez decat cele 80% dintre proiectiile la care am ajuns, care au avut intarzieri de 20-45 de minute sau gardieni care te indrumau la una dintre cozi pentru ca apoi sa-ti spuna ca nu era coada buna pentru tipul de acreditare pe care il ai, ca trebuie sa te muti la alta coada, cand deja nu mai aveai nicio speranta sa poti intra la film prin noua coada... Pana si vremea pare sa fi stiut ca editia de anul acesta a festivalului a fost una postjubiliara - dupa ce anul trecut fusese frumos, cu mult soare, anul acesta a plouat aproape zilnic si inca multe ore pe zi! Romania a avut sansa de a fi vedeta unei editii jubiliare (cea de anul trecut, a 60-a), si inca cu 2 premii foarte mari - d’Or pentru luni, 3 saptamani si 2 zile al lui Cristian Mungiu; si premiul sectiunii Certain Regard pentru Dreamin’, al lui Cristian Nemescu. Si a mai avut sansa, si anul acesta, de a obtine o frunza de palmier din aur (caci asta inseamna d’Or), pentru scurtmetrajul , al lui Marian Crisan, prezentat in competitia oficiala. Anul acesta, la lungmetraj, Romania a fost reprezentata doar prin lungmetrajul , al lui Radu Muntean, in sectiunea paralela des Réalisateurs; si