Thierry Henry e atletul perfect teleportat pe gazon. Transferul la Arsenal, în 1999, i-a adus celebritatea. Campion mondial şi european cu "cocoşii" Franţei
El este Thierry Henry, Titi pentru apropiaţi, şi îl cunoaştem prea bine. Nu l-am descoperit ieri, îl ştim de mult, parcă de-o viaţă. E unul dintre prietenii noştri. Ne încîntă de atîţia ani cu entuziasmul său, cu plăcerea sa, cu pasiunea sa. Iar noi, iubitorii de frumos, de expresivitate, de fotbal adevărat, ne bucurăm alături de el la fiecare gol spectaculos, suferim împreună cînd trece prin momente dificile. Între el şi noi, împătimiţii acestui joc fabulos, există o legatură invizibilă, indestructibilă.
Sportivul complet
Cînd aleargă, seamănă cu Donovan Bailey, sprinterul canadian exploziv pe 100 de metri. "E cel mai rapid om care a încălţat vreodată ghetele de fotbal. Nici un apărător din lume nu rezistă ritmului său", îl descrie Lilian Thuram, coechipierul de la "naţională" şi de la Barcelona.
Cînd driblează, pare imaginea reflectată pe gazon a lui Ingemar Stenmark, alunecînd, ca şi schiorul scandinav, cu o uşurinţă extraordinară, printre jaloanele apărute în cale. "Are o abilitate tehnică fantastică, o mişcare naturală, continuă şi imprevizibilă", spune Arsene Wenger, managerul lui Arsenal, al doilea său tată.
Cind şutează, e leit Jonny Wilkinson, rugbystul englez cu ţintă milimetrică. "N-ai nici o şansă în faţa lui. E un coşmar", se plînge Carlo Cudicini. Portarul lui Chelsea nu exagerează cu nimic.
Acesta e Henry, fantezia întruchipată.
"Tata m-a împins de la spate"
A văzut lumina zilei în suburbiile infernale ale Parisului. În Les Ulis s-a născut. 26.000 de oameni, 40 la sută emigranţi, stăteau înghesuiţi în cutii de beton puse una peste alta. Cei patru Henry, la fel, în două camere pitice. Antoine, tatăl din Guadelupa, Marylese, mama din M
