Nicolae Ruja, membru în programul nuclear al României comuniste, spune că zona Ileanda-Jibou fusese aleasă de specialişti înaintea Cernavodei. Sursa: Mihai Şoica

Înainte ca Nicolae Ceauşescu să decidă construirea centralei nucleare de la Cernavodă, specialiştii Epocii de Aur găsiseră un alt amplasament: zona Ileanda-Jibou, judeţul Sălaj, pe unde trece Someşul. După 30 de ani, guvernul a anunţat că doreşte să construiască o nouă centrală nucleară, care să producă 35 la sută din necesarul de energie.

Şcoliţi de un laureat Nobel

Inginerul clujean Nicolae Ruja a făcut parte din primul lot de specialişti români pregătiţi în cadrul programului nuclear al României. În 1968, Nicolae Ruja a fost selectat să facă parte din primul lot de 20 de specialişti, 12 ingineri şi opt fizicieni în energie nucleară din România. „Am învăţat la Politehnica Bucureşti şi ne-am pregătit la reactorul nuclear de la Măgurele. Printre cei care ne-au predat a fost şi descoperitorul plutoniului, Glenn Seaborg, laureat al Premiului Nobel şi care a devenit directorul Agenţiei Nucleare din SUA“, a mai adăugat Ruja. Acum, el este profesor asociat la Secţia de Energetică din cadrul Universităţii Tehnice din Cluj.

„Crescuse foarte mult consumul de energie şi s-a luat în discuţie locul cel mai bun de amplasare a unei centrale nucleare. Principalele criterii au fost să fie cât mai aproape de un consum mare, să fie într-o zonă mai izolată şi să existe o sursă importantă de apă folosită pentru răcire. S-a ajuns la concluzia că cele mai favorabile locuri erau Ileanda-Jibou şi Hârşova- Cernavodă“, spune Nicolae Ruja.

„Debitul Someşului este suficient pentru a asigura alimentarea cu apă şi pentru sistemul de răcire a aburului care intră în turbină la 600-700 de grade şi la 50-100 de atmosfere. Debitul Someşului Mic poate fi controlat prin sistemul