Sub un titlu cam romantios,Varul Alexandru si alte povesti adevarate*, cartea lui Adrian Oprescu sta cu un picior in rai si cu altul in iad. Scene din copilarie si ani de puscarie supravietuiesc cu o amprenta extraordinara in memoria neliteraturizata a autorului. Doua taramuri intre care drumul se developeaza instantaneu: Campia Olteniei, la Caracal, revazuta dupa saizeci de ani - o intindere fara culoare, de vagi culturi agricole rebutate, bantuita de stoluri de pungi de plastic manate de vant. Soseaua despica peisajul precum cutitul ascutit o piele intinsa. Toate acestea au luat locul, povesteste autorul, unui tinut feeric, in care campul verde era presarat de pomi cat vezi cu ochii, era strabatut de poteci intortocheate si drumuri de care, cu fantani asezate la indemana drumetilor. Geometria relaxata a delimitarilor de proprietati se facea cu mici liziere de pomi sau arbusti. Pe scurt, la Caracal, Campia Olteniei era un pamant , iubit si imbogatit de prezenta oamenilor, "o incapere mobilata cu gust pe langa o hala pustie si cu geamurile sparte" - ne lamureste comparatia lui Adrian Oprescu. Capatul din rai e satul Cezieni, cu verile copilariei mici petrecute in casa bunicilor. La celalalt capat, iadul Canalului. Adrian Oprescu a fost arestat la 20 de ani, pentru ca ar fi vorbit, intre colegii de liceu, impotriva comunistilor. Dupa doi ani la Poarta Alba a urmat domiciliul fortat, caruia i s-a sustras, pierzandu-si ani de zile urma si muncind ca porcar, zilier si asa mai departe. A plecat din tara in 1974 si si-a continuat, in strainatate, studiile universitare -la vremea arestarii era in anul intai de facultate. Anticomunismul sau e astazi ireductibil, dar nevisceral. Asanarea o face un simt moral lamurit de timpuriu, in imprejurari dramatice. Intre lectiile de viata campestra primite la 7 ani de la bunicul din Cezieni si cele de supravietuire, pe care singur si le