Dacă înainte de Revoluţie vocea majoritară a studenţilor tăcea la unison cu cea a restului populaţiei, după â89 s-a făcut auzită vehement prin mitinguri îndelungi de protest la adresa politicii, a liderilor şi a unei sumbre perspective de viitor, în care Revoluţia, deloc de catifea, risca să fie trecută la capitolul "incidente". Au fost golaniadele, mineriadele, au fost tineri care intrau în greva foamei, exprimîndu-şi părerile politice, riscîndu-şi libertatea sau chiar viaţa în numele unor idealuri, implicîndu-se emoţional dincolo de raţiunea unui prezent apropiat. Credeau şi vedeau într-o perspectivă pe termen lung, iar ceea ce li se întrezărea la orizont nu-i lăsa indiferenţi, nu îi lăsa să stea deoparte, motivîndu-i să se implice trup şi suflet valorilor pe care le descopereau cu fiecare clipă a libertăţii abia cîştigate.
În timp însă lucrurile s-au sedimentat. Entuziasmul revoluţionar s-a tasat sub povara traiului cotidian. Idealurile, aşijderea. Perspectivele au devenit din ce în ce mai apropiate, îngustîndu-se înspre orizontul aşteptărilor. Curînd după episoadele mineriadelor, vocea studenţească a încetat să mai iasă atît de evident din matcă, s-a "cuminţit", resemnîndu-se ori în spatele inutilităţii, ori refugiindu-se în Castalia lumii universitare. De la masele impresionante de studenţi care ocupau Piaţa Universităţii în timpul mineriadelor, la începutul anilor â90, la cei cîţiva care au protestat anul acesta contra desfiinţării CNSAS-ului, cine şi unde ne sînt studenţii?
Organizaţii şi statute
Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR), prima şi cea mai importantă "federaţie studenţească, neguvernamentală şi apartidică", reuneşte cele mai multe organizaţii studenţeşti din ţară. În prezent membră a Federaţiei Europene a Studenţilor, îşi are "rădăcinile" în mişcările sociale studenţeşti din â98, atunci primi
