Emilian Marcu Ca omul cu pricina este un maestru in a emite sintagme, care mai de care mai memorabile, nu se poate tagadui nici o clipita. Nici o zi fara o zicere de duh, fara o sansa data tonomatistilor de diverse culori de a comenta, de a dezbate pe toate fetele de parca ar fi fost spusa nu stiu carui sfant sau mesager al lui Dumnezeu. Dupa ce la inceputul campaniei electorale a lansat cele doua expresii atat de cunoscute, dar si de atat de la indemana, cetateanul cu pricina pare usor nedumerit ca aceste ziceri sunt folosite de unii si de altii in diverse scopuri. Sigur ca daca «pasarica» si-a luat zborul e foarte greu sa o intorci la cuib. Dar oare, in anul 2004 acest cetatean a fost ales sa emita sintagme, fie ele si «haioase»? Sau sa se ocupe de rostul acestui popor in lumea larga, sa-i acorde sprijin si protectie atunci cand este nevoie? Si nevoie este, din nefericire, tot mai mare. Recent, guvernul italian a emis si a votat un decret pentru inasprirea, fara discernamant si analiza serioasa a existentei emigrantilor, mai ales a celor din Romania pe acel teritoriu.
Daca tot se spune ca acum Europa este casa noastra comuna, ca granitele sunt doar aparente intre state, cum se face ca atunci cand se termina de facut curatenie prin casele, curtile si gradinile italienilor, romanii devin indezirabili? Uita oare sora noastra mai mare, Italia, ca totusi acolo este locul de bastina a tatalui, mamei si fiilor mafiei internationale cu care au invadat nu numai propria tara, dar si America, Europa si numai? Uita oare aceasta doamna, acum frumos fardata, ca cele mai odioase crime le-a creat si desavarsit in propria-i ograda? Se face a uita, dar istoria nu poate uita. O alta doamna, tot la fel de «generoasa» cu romanii, este nimeni alta decat Spania. Intr-un orasel, un anume cetatean al acestei tari, la intrarea in barul sau anunta politicos cum ca accesul