Indiferent daca oficialilor de la Bruxelles si de prin marile cancelarii vest-europene faptul evident nu le prea face placere, iar responsabilii cu puterea de la Bucuresti se vor face ca problema nici nu exista, mecanismul extinderiitrece printr-o proba de foc in conditiile crizei financiare internationale declansate in segmentul de risc al pietei imobiliare americane. Extinderea spre Est reprezinta pentru nucleul initial din Vest alsange proaspat care sa scoata tarile acestui nucleu din stagnarea la care sunt condamnate de deficitul de forta de munca si saturatia pietei. Sange proaspat pe care sa-l constituie, pe de o parte, forta de munca din tarile din Est (cu avantajul de a fi si mai ieftina decat cea din Vest, indiferent daca este folosita la ea acasa sau in Vest) si, pe de alta parte, pietele cu potential de expansiune din Est. Mecanismul extinderii a constat, deci, pe de o parte, in deschiderea oficiala sau de facto (prin inlaturarea obligativitatii vizelor) a pietei fortei de munca a tarilor din Vest pentru bratele de lucru din Est, cu consecinta rapida a acoperirii deficitului de forta de munca, si, pe de alta parte, in stimularea extinderii rapide a pietelor tarilor din Est pentru ca acestea sa poata absorbi produse si servicii din Vest, astfel incat economia celor din urma sa nu mai stagneze, ci sa creasca. Pentru ca puterea de cumparare a tarilor din Est era scazuta, a fost nevoie sa se pompeze bani in acestea pentru a le misca inainte ca sa devina debusee pentru produsele din Vest. Dintre mai multele posibilitati existente in acest sens, au fost alese cele cu impactul cel mai rapid. Evident, plasamentele investitionale in tarile din Est, care sa duca la dezvoltarea acestor tari si, pe o asemenea baza, la transformarea lor in piete pentru produsele si serviciile din Vest, ar fi necesitat timp indelungat, poate chiar foarte indelungat, de ordinul deceniilo