De cîteva săptămîni, Italia a luat foc. Asistăm la o revoltă generalizată împotriva românilor! Se pare că tot italianul, de la politicianul miliardar şi guraliv la băietanul simplu cu ochiul anume antrenat să ginească din goana scuterului, prin aglomeraţie, clipa de echilibru nesupravegheat al poşetei de pe umărul turistei, nu mai are altă treabă decît să vîneze români. Au descoperit voluptatea asta şi, cum italienii sînt un popor hedonic, o practică în continuare abundent, neînfrînat. Au devenit cu toţii nişte fiare rasiste şi xenofobe. Fascişti! Ici-colo, cîte un italian mai domol exprimă vocea raţiunii recitînd litania ştiută: nu toţi românii sînt aşa, unii sînt buni, alţii răi, nu e corect să-i condamni pe toţi pentru faptele unuia, e periculos să generalizăm etc. Dar, totuşi, impresia generală e că italienii mănîncă ficat de român la cină. Cam asta ar fi concluzia unui picat din Lună care ar vizita presa românească de la scandalul Mailat încoace. Presa noastră musteşte de ştiri, articole, păreri, frustrări şi tifle despre isprăvile romilor români ajunşi în Peninsulă şi care, citez deja un clişeu, "au îngrozit Italia". Intim legaţi de presă, politicienii români nu pot nici ei prea mult. În toate aceste luni nu am înregistrat nici măcar o singură idee lucidă din partea elitei noastre politice în privinţa administrării eficiente a acestei situaţii neplăcute.

S-o spunem clar: singurii politicieni români care au reacţii faţă de ceea ce se întîmplă în Italia sînt socialiştii şi liberalii. Nu e de mirare. În proiecţia lor europeană, şi PSD, şi PNL aparţin unor grupuri politice de stînga, iar alegerile locale şi generale din acest an au produs o victorie masivă a dreptei în Italia. În buna ei tradiţie, stînga ţipă alarmist că ceea ce se petrece în Italia e fascism. Ştim bine, în arsenalul retoricii stîngiste nimic nu e mai infamant decît "fascist". Este invec