Gigi Becali a lasat mostenire Bucurestiului un electorat in cautarea unui candidat. Si nu unul recomandat de patronul Stelei, ci un personaj dupa chipul si asemanarea acestuia. Sorin Oprescu este un Gigi Becali in halat alb, care poarta in locul crucii un bisturiu.

Ca si Gigi, pretinde ca lupta cu sistemul malefic, desi primul a fost inventat de Viorel Hrebenciuc, iar cel de-al doilea de Ion Iliescu. Practica deliberat un limbaj neaos, colorat. Vorbeste pe limba oamenilor cu „pa cuvant“, „ba“, „mai“, „baiat de baiat“, „iti dau un cap in gura“. Mimeaza sinceritatea absoluta, sustinand ca nu are nimic de ascuns. Povesteste fara inhibitii despre copilaria sa din cartierul potentatilor comunisti, despre prietenia cu Sorin Ovidiu Vintu si despre interventiile pe langa acesta, in favoarea lui Marian Vanghelie. Il invoca pe Dumnezeu, in toate interventiile publice. Nu uita sa-l pomeneasca, pios, cel putin odata: „Dumnezeu sa-l odihneasca“, „multumesc lui Dumnezeu“, „daca o vrea Dumnezeu“.

Ca si Gigi, evita discutiile sustragandu-si argumentele de sub controlul prezentului si afirmand ca numai viitorul le poate confirma: „La 71-72 de ani o sa ma aduleze astia“. Livreaza miracole perdantilor tranzitiei care vor sa scape din haosul cotidian, unde totul este accidental si nimic sigur. Proiectul autostrazii suspendate, neplauzibil si lipsit de bun-simt, nu a aparut din putul gandirii. Insista asupra lui tocmai pentru ca satisface nevoia acestui electorat de a crede ca fictiunea, coerenta in sine, este realizabila. Optiunea pentru solutii stiintifico-fantastice este revolta lui impotriva realitatii.

Bucurestiul era unul dintre bazinele din care Gigi Becali pescuia voturi in 2006. A colectat dupa 2004, asa cum arata un studiu realizat de Fundatia pentru o Societate Deschisa, noi votanti si alegatori de la Traian Basescu, Adrian Nastase, Corneliu Va