⢠Luise Schottroff, o profesoară din Germania, strămutată la Pacific School of Religion din Berkeley, a publicat, acum vreo patru ani, o carte despre parabolele lui Isus. Doamna Schottroff e preocupată să adapteze interpretarea textului evanghelic la problematica aspră a contemporaneităţii: abuzurile militarismului şi ale imperialismului economic occidental, ideile revoluţionare ale mişcării feministe, ale organizaţiilor pacifiste, ale ecologismului etc. Totul e sociologic, socialist, militant, relativist. Isus e un postmodern de extremă stîngă. Trebuie să-i urmăm exemplul. Mai întîi, cîteva mici corecţii de formulare: nu se va mai spune, de pildă, "parabola semănătorului", ci "parabola semănătorului/semănătoarei". Parabole de tipul "sămînţa care creşte singură" sau "bobul de muştar" vor fi analizate ca mici reportaje despre viaţa grea a ţărănimii evreieşti (ţărani şi ţărance) sub jugul imperialismului roman. Ele "povestesc despre experienţele agricultorului în contact cu lumea plantelor care îi servesc drept hrană". Din păcate, Isus trece sub tăcere problema exploatării, a sclaviei, a cametei nemiloase şi spolierii proprietăţii. "Fiecare parabolă pe care am încercat să o înţeleg a devenit, pentru mine, o surpriză" - mărturiseşte doamna profesoară. Cred. Şi pentru mine.
⢠Presa germană deplînge soarta unor tineri turci hiper-calificaţi, siliţi să părăsească Germania adoptivă pentru că talentele lor nu sînt apreciate. În Statele Unite o asemenea situaţie e de negîndit. În Silicon Valley, una din două firme de înaltă tehnologie are drept fondator un imigrant. Dar în România? În România, instituţiile româneşti îi tratează pe tinerii români hipercalificaţi ca pe nişte imigranţi inoportuni. "Acasă" a devenit, astfel, pentru mulţi dintre ei, un echivalent al lui "nicăieri". "Tradiţionala" ospitalitate autohtonă nu se pune în funcţiune cînd e vorba de compatr
