V-aţi gîndit vreodată că geografia poate fi mai plăcută dacă poţi să o guşti? Ce poţi să spui despre Viena? Un oraş – capitala Austriei –, străbătut de la un capăt la altul de Dunăre.

V-aţi gîndit vreodată că geografia poate fi mai plăcută dacă poţi să o guşti? Ce poţi să spui despre Viena? Un oraş – capitala Austriei –, străbătut de la un capăt la altul de Dunăre. Această “definiţie” este un pic cam prea abstractă pentru un copil de cîţiva ani. Ca să-i captezi interesul, pune-i în faţă o farfurioară cu o prăjitură pufoasă, umplută cu cremă de zmeură. Se numeşte” Vieneză” şi este îndrăgită de toţi copiii austrieci. Cu siguranţă are să-i placă şi învăţăcelului, iar data viitoare va şti să ceară, cu drăgălăşenie, “prăjitura aceea bună, «Vieneză», cu nume de capitală austriacă”.

Nu reuşeşte deloc să ţină mintă un­de se află în Italia oraşul Genova? Nu-i bai. Intraţi în bucătărie şi pre­gă­tiţi, ce alt­ceva decît… “Genoveze”. Pă­trăţele din aluat cu migdale şi alune, glazura­te în diferite culori, nu pot fi aşa uşor ui­ta­te. Aşa cum întotdeauna, de atunci îna­inte, Genova va avea o uşoară aromă de migdale prăjite. Un joc, o călătorie aro­mată de-a lungul întregii Europe. O hartă a gusturilor uşor de memorat şi recunoscut.

Manualul dulciurilor de altădată

Cele patru reţete, cu nume de ­re­giuni sau oraşe europene, au fost culese (şi adaptate pe înţelesul tutu­ror) dintr-un volum, apărut în 1928, ce cuprinde peste 800 de reţete care de care mai atră­gătoare. “Manual practic de co­fetărie” (iată că tot despre un ma­nual este vorba, chiar dacă nu cu­prin­de ex­pli­cit noţiuni geografice). Su­b­titlul este de­osebit de generos: “En­tremeuri, Biscuiţi, Fours-secs, Fours-glaces, Patisse­rie, Cozonaci, Brioches, Îngheţate, Dul­ce­ţuri, Compoturi, Şer­beturi, Fructe con­­servate, Caramele, Bomboane fon­dan­te, Bomboane de chocolată, Torte”. Autoru