Trăim într-o lume creată de un Dumnezeu atotputernic, atotştiutor şi bun? Creştinii cred că da. Totuşi, zilnic ne izbim de un motiv important să ne îndoim de acest lucru: în lume există prea multă durere şi suferinţă. Dacă Dumnezeu este atotştiutor, ştie cîtă suferinţă e în jur. Dacă e atotputernic, ar fi putut să creeze o lume fără atîta durere - şi la fel ar fi făcut dacă era bun. De obicei, creştinii răspund că Dumnezeu ne-a hărăzit liberul arbitru, deci nu este responsabil pentru răul pe care îl facem. Dar acest argument nu reuşeşte să acopere şi cazul celor care se îneacă în inundaţii, ard în incendii sau mor de foame şi de sete pe timp de secetă.

Creştinii încearcă uneori să explice aceste suferinţe prin faptul că toţi oamenii sînt păcătoşi, aşa că îşi merită soarta, chiar dacă e una îngrozitoare. Dar copiii sînt cel puţin la fel de vulnerabili ca adulţii în faţa morţii din cauza catastrofelor naturale, şi pare imposibil ca ei să merite să sufere şi să moară din cauza păcatelor.

Şi de data aceasta, unii creştini spun că am moştenit păcatul originar de la Eva, care a încălcat porunca divină de a nu mînca din pomul cunoaşterii. Această idee e oribilă din trei motive: sugerează că cunoaşterea e rea, nesupunerea în faţa poruncii lui Dumnezeu e cel mai mare păcat, iar copiii moştenesc păcatele părinţilor şi e drept să fie pedepsiţi pentru ele.

Chiar dacă am accepta toate aceste argumente, problema rămîne nerezolvată. Pentru că animalele suferă şi ele în vreme de inundaţii, incendii sau secetă şi, cum ele nu sînt urmaşele lui Adam şi ale Evei, nu au moştenit păcatul originar. Odinioară, cînd păcatul originar era luat în serios mai mult decît astăzi, suferinţa animalelor reprezenta o problemă dificilă pentru gînditorii creştini. În secolul al XVII-lea, filozoful René Descartes a rezolvat-o afirmînd că animalele nu pot suferi. Acestea - a explica