Dacă aş candida ca primar la alegerile locale, aş propune o strategie verde care să includă tot ce-i trebuie unui politician aflat în campanie electorală; referinţa la un subiect global extrem de fierbinte, un cadru care ar crea locuri de muncă, ar reduce poluarea, ar rezolva transportul sufocant, ar atrage turişti şi ar disciplina haosul din construcţii. Şi mai ales aş avea dreptul să-i critic pe ceilalţi candidaţi că folosesc eticheta eco doar pentru a da un strop de culoare campaniilor lor, dar în realitate puţin le pasă de ameninţarea încălzirii globale şi de criza energetică ce se prefigurează la orizont. Elementul-cheie în strategia mea verde ar fi crearea unui oraş ecologic care să fie atractiv pentru turiştii străini, investitori şi cetăţeni deopotrivă. Aş stabili obiective ambiţioase în reducerea cu 90% a poluării şi nivelului de dioxid de carbon. Desigur, acest lucru înseamnă investiţii masive în infrastructură, transport şi construcţii - automat şi noi locuri de muncă şi reduceri majore la facturile de întreţinere (o altă promisiune ce poate fi făcută în perioada alegerilor).

La temelia acestei strategii stă teoria potrivit căreia dacă Bucureştiul ar deveni un oraş "eco", ar atrage fără îndoială mai mulţi turişti, fiind pur şi simplu un oraş mai plăcut. Cu alte cuvinte, beneficiarii infrastructurii ar fi în ultimă instanţă chiar rezidenţii oraşului.

Aş demonstra că reducerea facturilor la întreţinere cu pînă la 100% e acum posibilă prin investiţii în tehnologiile germane numite PassivHaus (o mare parte dintre ele nici măcar nu sînt high-tech). Aş arăta cît de vitală este găsirea de soluţii la o dublă ameninţare: încălzirea globală (cu o posibilă creştere cu 6 metri a nivelului mărilor) şi epuizarea combustibilului (unii oameni de ştiinţă afirmă că rezervele de petrol vor începe să se epuizeze din 2012). Acest nor ameninţător global ar furn