» In timp ce edilii "electorali" de astazi sunt nepasatori fata de interesele galatenilor, cei din secolul XIX se dovedeau mult mai eficienti in conditionarea concesiunilor.
Unul dintre subiectele evitate de politicienii galateni lansati in cursa pentru demnitati locale este alimentarea cu apa a Galatiului, un oras de 350.000 de locuitori care, desi este situat pe malul Dunarii, nu are propria extractie de apa bruta din Dunare, ci cumpara apa de la ArcelorMittal. Asta se intampla din 2001, cand, la privatizarea Sidex, comisia guvernamentala condusa de Ovidiu Musetescu a vandut, in acelasi pret, la "cadouri", si priza de la Dunare, prin care este extrasa apa necesara prepararii apei potabile. Din apa de Dunare este preparata 60% din apa necesara Galatiului, restul de consum fiind acoperit din extractia de apa de profunzime de la Salcia-Liesti.
In 2005, arcelormittal a dublat pretul, de la 406 la 958 lei/mc, dupa care a aplicat o majorare de 30%. Pretul apei din Dunare este mai mare decat cel al apei aduse din Vrancea, dar in cei 7 ani de cand Galatiul cumpara apa din Dunare la pretul dictat de furnizor, nici un edil nu s-a gandit ca dupa ce priza veche a fost vanduta de Musetescu, ar putea fi construita alta, a orasului, care ar costa numai vreo 2 milioane euro. Istoria alimentarii cu apa a Galatiului este un sir de concesiuni, dar prin conditiile puse e clar ca, spre deosebire de cei de azi, edililor din secolul XIX le pasa de galateni.
Un francez a produs prima "apa de baut"
Prima capacitate de productie de "apa filtrata de baut" a aparut dupa 1872, cand Primaria Galati i-a acordat concesiunea pe 45 de ani francezului D. Monnier, din Marsilia. Construirea "Uzinei de Apa" din Valea Tiglinei, cu 3 bazine de decantare si 3 de filtrare, a inceput in 1873, dar in acelasi an Monnier transfera concesiunea englezilor George Crawle
