Anii au trecut, patru la numar, insa urmarile le resimte in fiecare zi. Bucatile de metal ce i-au ramas infipte in corp in acea dimineata blestemata de mai ii aduc in fata ochilor, ca intr-un cosmar care nu se mai termina, imaginea oamenilor sfartecati de explozia camionului incarcat cu azotat de amoniu la Mihailesti, Buzau. Seful de post Gabriel Hurlup (38 ani) trage si acum ponoasele. Zeci de drumuri facute la spitale din Bucuresti si din tara, insumand peste 360 de zile de suferinta.'Nu mai Anii au trecut, patru la numar, insa urmarile le resimte in fiecare zi. Bucatile de metal ce i-au ramas infipte in corp in acea dimineata blestemata de mai ii aduc in fata ochilor, ca intr-un cosmar care nu se mai termina, imaginea oamenilor sfartecati de explozia camionului incarcat cu azotat de amoniu la Mihailesti, Buzau. Seful de post Gabriel Hurlup (38 ani) trage si acum ponoasele. Zeci de drumuri facute la spitale din Bucuresti si din tara, insumand peste 360 de zile de suferinta.'Nu mai
Anii au trecut, patru la numar, insa urmarile le resimte in fiecare zi. Bucatile de metal ce i-au ramas infipte in corp in acea dimineata blestemata de mai ii aduc in fata ochilor, ca intr-un cosmar care nu se mai termina, imaginea oamenilor sfartecati de explozia camionului incarcat cu azotat de amoniu la Mihailesti, Buzau.
Seful de post Gabriel Hurlup (38 ani) trage si acum ponoasele. Zeci de drumuri facute la spitale din Bucuresti si din tara, insumand peste 360 de zile de suferinta. 'Nu mai pot! As vrea sa nu mai am durerile astea', imi spune la telefon, cu o voce aproape stinsa, Gabriel. Politistul sta tintuit pe patul unui centru de recuperare din Baile Felix. Din 2004, omul a trecut de atat de multe ori pragul unitatilor spitalicesti incat le-a pierdut sirul.
'Schija', asa cum i se mai spune ofiterului care numai printr-o minune a scapat din ghearele mortii, mai are
