Ce nu fac politicienii pentru a câstiga încredera si implicit votul cetatenilor? Cu vorbe frumos slefuite, la fiecare patru ani promisiunile curg gârla indiferent daca aceştia se adreseaza maselor de la oras sau celor din mediul rural. Drumuri mai bune, salarii mai mari, locuri de munca mai sigure, mai multe si mai bine platite, economie care duduie de atâta bine, sistem sanitar performant, reforme pentru un trai mai bun si lista poate continua, cred, la nesfârsit. I-am ascultat cu aceleasi discursuri abil mestesugite pentru a atrage în plasa cât mai multi naivi si înainte de alegerile din 2000 si 2004, unde în campaniile electorale am avut parte din belsug de promisiuni tapate cu miere, iar apoi ne-am ales doar cu neplacutul gust de fiere al realitatii cotidiene.

În mod dezamagitor pentru milioanele ei de locuitori, România de vis fagaduita în programe electorale a ramas de fiecare data o iluzie, mereu proiectata în viitor. Avem motive sa îi credem din nou pe politicieni când în discursurile electorale se vor raporta, ca de fiecare data, doar la viitor si prea putin la prezent? Nu ar fi mai corect fata de alegatori si fata de ei însusi, ca în locul unor exprimari de genul „va fi”, „vom face”, cuvântările candidatilor sa fie mai bogate în chestiuni mai concrete de genul „am facut”, „realizam” sau „am îndeplinit”? De ce sa ne raportam mereu la viitor si sa omitem trecutul si mai ales prezentul? Ce garantii avem ca fagaduintele vor fi îndeplinite? Analizând ce s-a realizat pâna în prezent din puzderia de promisiuni, înclin sa cred ca nici una!

Ancorati la nesfârsit la timpul viitor, candidatii „uita” de prezent si mizeaza probabil ca vor putea spala din nou creierii alegatorilor cu

aceleasi metode devenite de pe acum clasice: afisaje uriase pe toate clădirile, spectacole de divertisment, mititei, bere si fasole gratis. Cu doua luni înainte de marel