Vînzătorul care pune mîna pe cutia de cola exact în locul în care tu vei pune gura. Şi e clar că nu e curat pe degete. Mall-urile noi, în care la toaletă nu există nici o chiuvetă la care copiii pot ajunge, să se spele înainte de masă. Restaurantele în care ticul nervos naţional, fumatul, e impus tuturor, inclusiv celor de la aşa-zisa zonă de nefumători, în nici un fel izolată... Mă mai enervează povestea fără sfîrşit a toaletelor murdare (despre care credeam ca sînt un subprodus al marxismului!), oamenii care îşi cumpără maşini rapide ca să poată fi fulgerător de nesimţiţi, petrecerile la care nimeni nu cere voie vecinilor să pună muzica tare, precum şi fosilele vii din istoria umanităţii, care au supravieţuit cumva pe aici.

Acum cîteva seri, am oprit pentru benzină la intrarea în Medgidia. La două pompe distanţă, un individ scos din diorama de la Antipa, secţia pre-hominizi, tocmai pusese una dintre capodoperele hip-hop-ului românesc, aia cu 95% organe sexuale şi doar 5% muzică. M-am uitat la el, în vreme ce muzica din maşina lui înjura toată benzinăria: să fim oare de aceeaşi specie? Mi-e greu să accept asta. Darmite faptul că am fi cumva parte a aceleiaşi naţiuni! Şi totuşi, acolo, în faţa mea, mustind de mitocănie ca Dunărea de stuf, bucuros că nu ştie nimic şi nici măcar asta, cel mai idiot cetăţean din sudul ţării se uita cu mîndrie în jur: băăăă, ce... asta e muzica mea, are cineva o problemă?

Ce poţi să faci cu aşa ceva? Să te bucuri că şi proştii sînt liberi? Sau să te plîngi, stereotip, de românii ăştia?

Adevărul e că nu ştiu altă naţiune care să vorbească aşa de urît despre ea însăşi. Şi, de cînd cu invazia de expaţi, am ajuns să cunosc, la un pahar, la nivel personal, o mulţime. Francezii sînt mîndri, englezii sînt mîndri, grecii sînt super-mîndri, românii sînt oficial mîndri. Dar devin deprimaţi rău după un pahar, scîrbiţi de ei î