Margit Serban este una dintre acele persoane careia cu siguranta i se va ridica mai devreme sau mai tarziu, o statuie. Nu este nici politician, nici vedeta si nici macar inventator. Insa exista atat de multi oameni care traiesc astazi datorita eforturilor doamnei doctor Serban. Nu, nu veti citi doar povestea unui medic talentat. Ci veti face cunostinta cu un om al carui destin a fost frant de un eveniment tragic. Desi traieste cu un suflet spart in mii de bucati, Margit Serban traieste ca un invingator. Un interviu cu femeia care invinge moartea.
Vlad Mixich: Lucrati de zeci de ani cu copii bolnavi de leucemie. In acest timp v-ati schimbat mult? Vi s-a transformat sufletul intr-unul de piatra sau intr-unul de sfanta?
Margit Serban: Am senzatia ca, in general, schimbarile din viata unui om sunt minime. Si nici eu nu m-am schimbat in mod radical. Aceeasi compasiune si parere de rau, si aceeasi solidaritate cu cel in suferinta o am si in momentul de fata. Insa nu pot sa nu fiu cinstita. Daca oameni apropiati mi-ar cere sfatul daca fiica lor sa aleaga sau nu oncologia, in mod categoric le-as spune ca e mult prea greu.
E mult prea greu pentru ca de fapt iti ocupa aproape toata viata. Nu poti sa ai vacante, nu poti sa-ti inchizi telefonul si sa spui "La revedere, mi-am terminat orele de lucru", pentru ca daca ai face asa ceva tot timpul ai avea acea remuscare ca poate intr-un moment decisiv nu ai fost prezent cu sfatul cel bun. E foarte greu si e un lucru care nu poate fi facut decat de cei foarte puternici si motivati.
Eu nu contenesc sa spun asa: sa tratezi raceli si scabie si diaree tot medicina se cheama, dar daca vrei intr-adevar sa ai o contributie insemnata, atunci trebuie sa abordezi ceva greu, o specialitate in care intr-adevar sa poti salva o viata. Daca ai sentimentul ca vrei sa te iei la tranta cu toate relele inseam
