Am mai văzut nenumăraţi pensionari, dar şi oameni mai tineri, care nu au dinţi în gură, pentru că nu au bani să-i pună. Nu au bani nici de medicamente.
În ultimele două săptămîni am fost, ca tot omul (politic), în campanie. De la Mangalia la Arad şi Zădăreni, de la Jimbolia şi Ciacova la Cîmpia Turzii, Valea Ierii şi Luduş, de la Ceanul Mare la Baia Sprie şi Baia Mare şi încă multe altele. În momentul întîlnirii, strîngerii de mînă şi, de multe ori, a îmbrăţişării, am avut multă bucurie. Am fost răsplătit înzecit pentru oboseala drumului. Am fost răsplătit înzecit şi pentru că am aflat de la oameni cum e traiul lor, ce ar dori să se întîmple mai bun în viaţa lor. Am găsit mulţi oameni necăjiţi şi supăraţi pe politica "ce-o vedem în fiecare zi". Pe ei, "cei de jos", cum se autodenumesc, de ce – se întreabă – nu-i vede orînduirea cîte greutăţi întîmpină, cîtă nedreptate îi loveşte? Un primar a constituit prin asociere cu primăria un ocol silvic privat care taie păduri întregi de arbori tineri. Pleacă trei camioane zilnic, fiecare de cîte 120 mc de lemn. Cei din comună au primit cîte 10 mc în patru ani. În aceeaşi localitate s-a realizat de vreo doi ani una dintre cele mai frumoase dezvoltări turistice din România. Dacă zic "de vis", nu greşesc. Drumurile pînă acolo au fost însă zdrobite de construcţia autostrăzii Bechtel. Compania promite că le va repara, dar de ce nu o face acum? Se zgîrceşte la zeci de mii de euro cînd are încasări de sute de milioane?
Am mai văzut nenumăraţi pensionari, dar şi oameni mai tineri, care nu au dinţi în gură, pentru că nu au bani să-i pună. Nu au bani nici de medicamente. Dar trebuie să continue să muncească cu sapa în gospodăria proprie, pentru că altfel nu au nici ce mînca. Strigătul cel mare al satelor e agricultura. (Aseară, pe un post de televiziune, o tînără doamnă ziaristă m-a acuzat că am pierdut –
