Printre multe alte lucruri pe care le mai avem de învăţat noi, românii, este relaţia între adulţi şi copiii lor sau ai altora.
Printre multe alte lucruri pe care le mai avem de învăţat noi, românii, este relaţia între adulţi şi copiii lor sau ai altora. Îmi amintesc încă din adolescenţă ce şocat am fost la prima mea vară pe litoral să constat diferenţa uriaşă de tratament pe care îl primeau de la părinţi copiii români faţă de cei ai turiştilor străini. În timp ce bieţii noştri prichindei păreau a fi o povară şi o sursă de stres continuu pentru progenituri, ceilalţi se mişcau liberi şi dezinvolţi prin peisaj, în timp ce adulţii îşi vedeau liniştiţi de vacanţă. Ai noştri erau altoiţi constant să se culce la ora opt, ai lor întîrziau prin discoteci sau grădini de vară pînă, hăt, după miezul nopţii. Tot ce era bun, atractiv sau interesant le era interzis alor noştri, în vreme ce ai lor îşi făceau toate poftele în mod natural şi fără nici o îngrădire. Ai noştri făceau insolaţie sau diaree, ai lor nu.
Cine a mai ieşit prin lume în ultimul timp a putut observa că prezenţa copiilor în locurile publice nu numai că nu deranjează pe nimeni, ba este complet şi complex încurajată şi protejată. În Bucureşti, dacă-mi iau gemenii şi mă duc cu ei la o terasă, după nici cinci minute simt privirile ucigaşe ale altor consumatori deranjaţi de agitaţia celor mici, aud înjurături scrîşnite sau (mi s-a întîmplat, pe bune!) sînt alungat de la masă de un ospătar belicos şi imbecil. Din nefericire, copiii noştri sînt rău trataţi în familie, la grădiniţă, la şcoală, în spitale, în metrou şi cam peste tot unde se întîmplă să se afle. Acesta este, cred, şi motivul statisticilor alarmante privind dispariţia lor benevolă sau nu, pentru scurt timp sau mai tragic, pentru totdeauna. Începeţi, stimaţi cititori, protecţia copilului vostru de acasă, de la cele mai fragede v
