Mai ’68: 40 de ani de la asa zisul romantism al studentilor parizieni
Mai mult decat a aminti de un episod din istoria Frantei, Mai 68 reprezinta eticheta aplicata unui deceniu de schimbari profunde in aproape intreaga lume (din motive care vor fi discutate intr-un alt articol, Romania anilor ’60 intra in categoria statelor, extrem de putine de altfel, in care initiativa unui Mai ’68 nu apartine segmentelor muncitoresti sau studentesti ale societatii, ci autoritatilor comuniste). De o parte si de alta a Cortinei de Fier, la fel ca si in tarile nealiniate (apartinand asa-numitei lumi a treia), anii ’60 sunt teatrul de desfasurare a unor miscari sociale de profil, accent si program sensibil diferit. in Statele Unite se desfasoara miscarea pentru drepturile civile. Actorii acesteia sunt in principal studenti, iar protestele se indreapta impotriva birocratiei universitare. In Franta, Italia sau Argentina studentii protesteaza alaturi de muncitori, iar obiectul nemultumirii se inspira din gandirea socialista. in Cehoslovacia si Polonia mai ales, studentii iau initiativa revoltei indreptata catre natura represiva a guvernarii. in mod similar, fiecare miscare s-a incheiat intr-un mod specific: francezii s-au intors la lucru, cehoslovacii au fost invadati de sovietici, soldatii americanii au revenit acasa dupa "calatoria" vietnameza, iar in Germania si Italia lupta s-a continuat prin celulele teroriste.
Intr-o buna masura, protestele izbucnite in anii ’67 si ’68 traduc eruptia unui lant de schimbari sociale care incep o data cu sfarsitul razboiului si stabilizarea fragila a lumii intr-o dialectica prieten – dusman, bun - rau (Occidentul democratic condus de SUA si Orientul totalitar condus de Uniunea Sovietica). In Occident aceste schimbari sociale cunosc un ritm poate nu atat alert, cat complex in substanta (revizuirea marxismului, reconsiderarea tradi
