RADU PARASCHIVESCU: "Iată un cuvânt care umbreşte destule frunţi şi care stârneşte mai degrabă proastă dispoziţie decât bucurie."

Produsul alternativ înseamnă noutate, înviorare, drum nebătătorit, experiment şi o doză de risc. Şi totuşi, prima atitudine a opiniei publice este neîncrederea. Ciudat? Da şi nu. Da, fiindcă te-ai aştepta ca direcţiile noi (opţiunile inedite) să bucure tocmai prin prospeţime. Nu, fiindcă noutatea pune foarte bine în lumină comportamentele noastre inerţiale, reflexele obstrucţioniste, tendinţa de-a practica o opoziţie mecanică, neargumentată. Dacă întrebi pe cineva ce obiecţii are faţă de un produs alternativ, rişti să-ţi răspundă: „E altceva, nu seamănă cu lucrurile pe care m-am obişnuit să le consum“. Cu alte cuvinte, noutatea ca atare devine îndoielnică şi e bănuită de diverse metehne.

Românii s-au arătat mefienţi faţă de multe produse care contraziceau tradiţia sau direcţia unică. Când au apărut primele manuale alternative, s-au spus neghiobii amuţitoare. Oameni pe care nu-i ştiam introduşi în fenomen (unii nu păreau nici măcar să fi trecut prin şcoală) au devenit dintr-odată vigilenţi. Alarmiştii de serviciu au vorbit chiar de sabotaj şi de atingerea adusă fiinţei naţionale, mai cu seamă când manualul care le-a căzut sub ochi a fost cel de istorie. N-a trecut mult şi de la cârteli răzleţe s-a ajuns la isterie sistematizată. Autori a căror singură vină era competenţa în domeniu au devenit ţinte în poligonul de tragere al gargaragiilor patriotarzi. Nici astăzi furia demolatoare la adresa manualelor alternative nu s-a stins de tot, deşi a trecut un deceniu de la primele izbucniri.

Nici muzica alternativă nu s-a bucurat de o primire sărbătorească. Aici lucrurile n-au fost atât de înveninate datorită publicului tânăr, care nu numai că acceptă experimentul, dar de multe ori îl doreşte şi-l provoacă. Însă