Este practic imposibil sa fii altceva decat tu insuti. Chiar daca ai incerca in fiecare minut sa te reinventezi, sa fii mereu altul, altcineva, nu vei fi decat tu insuti, acel nou altul din tine. In realitate, nimeni nu vrea sa fie altceva decat el insusi, chiar si atunci cand se cauta pe sine in extrema alteritate. Asta explica de ce si cand ne dorim mintea lui Einstein, creativitatea lui Modigliani, privirea emblematica a lui Cate Blanchett sau picioarele lungi ale lui Elle Macpherson am vrea sa avem aceste lucruri, dar sa ramanem, in fapt, tot noi.
Am vrea sa avem ceva mai bun, dar sa fim in continuare noi insine. Diferenta dintre a fi si a avea este aproape imperceptibila fiindca omul se identifica in general cu „obiectele” sinelui sau. Se spune: eu am ochi negri, eu am in inaltime atat, eu am o inima larga, eu am acea preferinta, acea dorinta, speranta sau ambitie, acel scop sau fel de a fi, eu am facut psihologia, am aceste competente profesionale, umane si am anumite aspiratii spirituale.
Dar eu nu sunt acesti ochi negri si nu sunt o trasatura de caracter sau un mestesug dobandit. E adevarat ca se spune „eu sunt psiholog”, dar nimeni nu este de fapt psiholog, aceea e doar profesia pe care o are, ceea ce este un om e practic imposibil de cuprins intr-un singur cuvant si depaseste toata suita atributelor pe care el le are. Atunci cand cautam sa avem ceva mai bun este pentru ca nu stim in totalitate cine suntem.
Vom putea avea creativitatea lui Modigliani sau chiar picioarele lungi ale lui Elle Macpherson atunci cand ne vom avea in intregime pe noi insine, cand vom sti sa fim ceea ce suntem. Fiindca desi nu putem decat sa fim noi insine, nimeni nu stie cine este acest „sine insusi” al sau. Motiv pentru care toti il cautam, mai mult sau mai putin constient, prin simplul fapt ca vrem sa existam in fiecare zi ca ceea ce suntem. @N
