Întrebarea este, de fapt, care erau anii cei buni: anii ’50, cînd Europa îşi lingea rănile postbelice muncind, muncind şi iar muncind, încercînd parcă să nu se gîndească prea mult la ce a fost; anii ’60, cînd libertatea începea să fie înţeleasă sexual, senzual, individual? 1969, année erotique al lui Gainsbourg, de după turbulentul 1968? Astăzi, Mai ’68 este văzut, pe de-o parte ca fiind sursa tuturor relelor societăţii contemporane, iar pe de altă parte, ca moment al eliberării: de tabuuri, de autoritatea niciodată pusă În cauză, de rigiditatea burgheză impusă trupului şi sexului. Moştenirea şaizecioptistă e vizibilă într-o multitudine de aspecte ale vieţii, de la cel politic (să ne gîndim doar la Daniel Cohn-Bendit şi Joschka Fischer) la cel social (mişcările antiglobalizare nu sÎnt ele legate de Mai ’68?) – nu prea ne hotărîm însă dacă ne place ori nu, dacă e o povară de care să ne descotorosim sau dacă să defilăm cu achiziţiile şaizecioptiste în frunte. Am vrea ca anii cei buni să fie cei de acum, dar nu prea ştim la ce model să ne raportăm. Au trecut, oare, anii cei buni? Au existat? Vor veni? Şi, printre toate aceste întrebări astea, ce e de făcut cu moştenirea lui Mai ’68?

Articole in legaturaMUZICĂ. De la Mai ’68 la ...’69: revoluţia Gainsbourg Dezacordul dintre deontologie şi existentCe mi-a adus Mai ’68Mai ’68 în oglinzi paralele„Béjart, Vilar, Salazar“Decesul Vechiului RegimRevolta generaţiei postmaterialisteO bombă cu explozie surdinizatăMai ’68 În istoriografieRuptura continuă niciodată începutăO vară cu urmăriMai-iunie 1968: sfîrşitul utopiei occidentale Despre Mai ’68: cum se nasc jandarmii minţii?1968 – la Paris şi la PragaMai ’68Comemorarea confuziei[Luciditate şi amărăciune]

Întrebarea este, de fapt, care erau anii cei buni: anii ’50, cînd Europa îşi lingea rănile postbelice muncind, muncind şi iar muncind, încercînd par