Una dintre cele mai bune reviste despre realitatea românească, privită în context european, apare în Franţa, la Strasbourg. Este vorba de publicaţia trimestrială în limba română şi franceză Convergence, editată de Le Centre Roumain de Strasbourg (director: Adrian Socol, redactor-şef: Iulia Cantor-Salzani). Numărul din aprilie 2008 reprezintă, din aproape toate punctele de vedere, un succes. Editorialul, semnat de un ziarist francez în plină ascensiune, Stéphane Laurent, cuprinde un portret-robot al noului tip de preşedinte la modă în lume, portret în care îi putem recunoaşte pe Sarkozy, pe Băsescu sau pe Berlusconi. La rândul lui, într-un comentariu politic tranşant, riguros argumentat, Dumitru Borţun descrie clasa politică din România de azi ca pe una formată din indivizi fără idealuri politice. Într-un raport de continuitate cu aceste texte se situează interviul luat lui Adrian Severin de Gina Puică şi Emanuel Dobre. Adrian Severin găseşte, printre altele, o explicaţie subtilă a audienţei de care se bucură populismul în Europa în momentul de faţă: "Populaţia doreşte lucruri simple şi cu rezultate imediate. Putem vorbi de generaţia Ťacumť. Nimeni nu vrea ca Ťmâineť să se rezolve o problemă, ci toţi vor să se rezolve astăzi, pe loc, imediat, iar acela care vine şi spune că aşa ceva este imposibil devine dezagreabil şi este respins. Pe acest plan, populiştii sunt atrăgători, nu pentru că ar oferi soluţii imediate - lumea ştie că aceste soluţii sunt imposibile -, dar pentru că măcar confirmă legitimitatea cererii lor ca totul să fie rezolvat pe loc."
Foarte instructive sunt articolele pe teme administrative, adică tocmai acelea pe care nu le găsim în presa din România. Iată, ca exemplu, o informaţie surprinzătoare (dintr-un articol semnat de Vasile Măgădrean): "Apartenenţa la Uniunea Europeană oferă românilor posibilitatea de a fi trataţi gratis din din punct d