Despre iubiri si esecuri, un barbat nu vorbeste cu toata sinceritatea decat dupa 50 de ani. Atunci cand deja unii dintre noi isi privesc viata ca din avion. Unii o vorbesc, altii o scriu... Liviu Ioan Stoiciu a ales ultima varianta. Si o face atat de bine, incat am momente cand imi vine sa cred ca totul este rodul imaginatiei unui mare scriitor. Iar Stoiciu e un mare scriitor. (Marcela Gheorghiu)
E 1 Mai muncitoresc, zi libera, cazuta intr-o joi din anul 2008 de la Hristos, cand incep sa scriu aceste randuri - la o zi distanta de a treia zi a Sfintelor Pasti. Maine, vineri, "e 2 Mai, Ziua Tineretului", e zi libera si ea, urmeaza week-endul obisnuit, de sambata si duminica.
Practic, romanii au avut parte de o vacanta de zece zile "de sarbatori", incepand cu vineri, 25 aprilie. Slava cerului, numai suflet de distrat sa fi avut si bani la tescherea, "sa te simti bine, oriunde ai fi"... Am facut caz de aceasta benefica noua "asezare in trup" (lasata pentru "distractie", pentru baut si mancat, dansat si iubit, la munte sau la mare) deoarece mi-am amintit de conditia mea, zilele acestea constientizand ca eu nu mai merg inainte, de fapt, ci merg tot inapoi. Iar inapoi sunt regimurile socialist-comuniste (eu sunt un "produs al socialism-comunismului", nascut in 1950, crescut si educat sub dictaturile lui Gh. Gheorghiu Dej si N. Ceausescu; aveam 39 de ani la Revolutie) si "tranzitiile" postcomuniste "fara de sfarsit", nimic mai trist. Vizita mea pe aceasta lume a trecut pe nesimtite si am uitat sa ma bucur de viata, mi-am fost o calauza nefericita...
Am reconstientizat azi ca ma repet in particular, ca nu mai ies de sub teroarea destinului meu, pervertit de literatura. De cand ma stiu, am trait de azi pe maine (cu venit minim) - de cate ori au fost zile publice de sarbatorit (de Craciun, de Anul Nou, de Pasti, de 1 si 2 Mai), am stat acasa, la masa