O întâlnire cu Eugen Barbu
O sugestivă schiţă de portet al lui Eugen Barbu, cel din anii '60, putem citi în revista reşiţeană REFLEX (nr. 10-12, 2007). I-o datorăm lui Simion Dima şi face parte dintr-un "memorial" ce se anunţă interesant. Autorul Groapei este surprins într-o postură insolită,aceea de conferenţiar despre Cehov la Casa studenţilor de la Timişoara. Simion Dima s-a dus să-l cunoască pe "prozatorul care stârnise în critica literară vâlvă mare", eventual să-i ia un interviu, dar prestaţia conferenţiarului despre Cehov îl cam dezamăgeşte : "Conferinţa a fost de nivel elementar (...) cu lungi narări ale subiectului şi cu pauze de gândire, care dădeau emoţii ascultătorului" .
Seara, întâlnire festivă la restaurantul "Cina" la care oaspetele de vază se arată apatic, "reticent, ori obosit", "la masă stăruie o jenă, chiar se tace". Barbu e posomorât, absent, până ce unul din invitaţi are ideea să-i laude "pipa de lemn, maronie, lăcuită, chiar frumoasă de care scriitorul nu se desparte nicio clipă, o tot răsuceşte printre degete". Lăudarea pipei îi smulge lui Barbu "primul zâmbet". Conversaţia însă tot lâncezeşte până ce acelaşi admirator al pipei lui Barbu aduce vorba despre Groapa, lăudân-
d-o. Brusc posomorâtul Eugen Barbu devine alt om, îşi dă drumul la gură, spune glume în doi peri ("doamna să mă scuze!"), povesteşte despre vecinul de apartament Haralamb Z., şi el scriitor, dar care lui îi este indiferent, despre "Jean Maurer" care va interveni să-i fie reeditată Groapa. Cineva mai cere o sticlă de vin, Barbu şi mai mult se încălzeşte, "devine liric", declară că vrea să-l continue pe Arghezi în tablete şi că ştie o mulţime de anecdote în legătură cu G. Călinescu de care e fascinat.
Povestea are şi un epilog. După trecerea unui an, la Mamaia, la un festival de film, Simion Dima l-a revăzut pe Eugen Barbu care însă nu l-a recun
