Aparitia machetei la scara 1/1 a statuii ecvestre a lui Carol in fata Bibliotecii Universitare starneste de aproape o luna discutii in contradictoriu. Si reaprinde sirul lung de dezbateri privind fata orasului, prezenta monumentelor sale, legea si aleatoriul in luarea deciziilor privind proiectele, realizarile si amplasamentul ansamblurilor sculpturale. In fapt, in toata aceasta disputa, Florin Codre, autorul statuii lui Carol I, este, ca sa zic asa, doar calul de bataie. Onestitatea nu e un atu in Romania.

De ce vorbesc de onestitatea artistului in acest caz? Pentru ca Florin Codre a supus dezbaterii publice proiectul si posibila sa amplasare asa cum niciun alt confrate nu a mai facut-o.

Sa ne amintim cate monumente nu au aparut cam peste noapte in Bucuresti fara ca vreun bucurestean - specialist sau nu -sa fi avut posibilitatea sa le vada ori sa isi dea cu parerea asupra oportunitatii asezarii lor intr-un anume loc. Peregrinarea celebrei Lupoaice este nu numai simptomatica, dar si de rasu'-plansu', umbland ca saracul cu traista in bat sa isi afle un locsor unde sa se odihneasca mai multa vreme. Prezentata in parcul Carol ca dar al Romei pentru Bucuresti (in 1906), amplasata in Piata Sf. Gheorghe (fosta Zarafi), mutata in Piata Dorobanti de catre regimul comunist, luata de-acolo si dusa in Romana spre a se opri in ea multe masini, atat de bine fusese amplasata), disparand de acolo (ba intreaga, ba o parte din ea: Romulus si Remus au fost furati de atatea ori incat cu greu se mai poate afla daca astia de-acum sunt cei originali!) spre a poposi in curand pe locul vechiului amplasament. Lupoaica risca sa intre mai degraba in folclorul bucurestean decat in constiinta locuitorilor Capitalei. Sigur ca orasul asta este eteroclit. Sigur ca nu e bine tocmit pentru ca mai toti edilii sau factorii puterii au tinut sa-i stearga istoria spre a o scrie pe a