Glosă (răvăşită)
Eu sunt marea
Eu sunt marea care naşte corabia,
Sunt spiritul care naşte Ideea;
Eu sunt luciul care inventă sabia,
Cum dorinţa iveşte femeia.
Sunt marea care naşte corabia...
1.
îmi trebuie un visător, da,
îmi trebuie un visător.
Voi, fariseilor, chiar dacă nu
veţi crede, eu îl voi inventa,
de-ar fi să cobor în tălpile mele,
pornind din coapsele mele, din
ochiul stâng, ajungând în inimă;
din cel drept - drum până la suflet;
din craniul meu - până la judecată;
Dar îmi trebuie un visător,
de-ar fi să fiu albastrul ce
mânjeşte ochii iubitei, de-ar
fi să fiu marea ce inventă corabia.
2.
De-ar fi să fiu luciul ce inventă
sabia, îmi trebuie un visător.
îmi trebuie un visător în tot
ce mă frământă.
Nu râdeţi, căci şi vouă vă trebuie
un motiv al fariseismului vostru.
3.
De-ar fi să fiu motivul prăbuşirii
ramurilor cerului
peste despicatul pământ,
O, de-ar fi să fiu
spânzuratul de vânt, de floare
sau de o culoare,
De-ar fi să fiu visătorul care sunt,
Tot nu v-aş cere îndurare,
Pentru că sunt obsedat de femeia...
Sunt spiritul care naşte Ideea.
4.
De-ar fi să bâjbâi, gândind visătorul,
De-ar fi să fiu
Spiritul care naşte Ideea,
Cum dorinţa iveşte femeia,
Eu tot n-am să vă las, fariseilor,
Să-mi furaţi umbra - îndoiala mea,
Pentru că nu aveţi ce să faceţi cu ea.
5.
De-aş fi luciul care inventă sabia,
Oricând sunt marea care naşte corabia.
Apoi incerc
Deodată mă pomenesc cu
inima mea, moartă
inima mea, sângerândă,
î
