Prin initiere, omul se transforma "literalmente", dandu-i-se "alte mijloace de cunoastere, de perceptie si deci de actiune asupra lumii. Aceasta angajeaza intreaga existenta a individului: trecutul, prezentul, viitorul sau, in masura in care toate referintele sale vor fi repuse in discutie, deoarece cautarea puterii se efectueaza prin trecerea la anormal" (Dominique Camus).

Dar sunt vrajitori printre vrajitori. Cei care recurg la anunturi publicitare, indeosebi in mediul urban, care se dau cunoscatori in tot felul de magii, "la drept vorbind, nu au reputatie si cauta sa-si constituie prin intermediul presei un capital magic". Este cunoscut faptul ca "prin publicitate sarlatanul poate sa se laude excesiv si sa proslaveasca retete pentru care nu poseda cheile in masura sa le faca active, dar pe care se straduieste sa le transforme in putere. El inventeaza o calificare si va incerca sa o faca recunoscuta. Adevaratul vrajitor nu inventeaza nimic, fiindca el cunoaste limitele puterilor sale. Sarlatanul nu le cunoaste, caci el forteaza toate limitele pentru a-si da greutate".

Vrajitoria ca "ultim recurs" este alimentata de "dificultatea vietii cotidiene, presarata cu piedici mai mult sau mai putin familiare", dificultate care poate "sa creasca brusc, atingand un nivel al intolerabilului, al insuportabilului. Aceasta se intampla cand toate elementele - componente ale unei situatii normale - scapa atat omului, cat si oameniulor la care el face apel de obicei pentru a-l ajuta (medic, avocat, prieteni etc). Din acest moment, situatia tine de domeniul anormalului".

Vrajitoria reprezinta o adevarata "pregatire pentru lupta" unde "timpul se prezinta mai compact, in sensul ca cele trei dimensiuni - prezent, trecut si viitor - se exprima simultan si in acelasi mod tragic atunci cand criza izbucneste". Din exprimarea simultana a celor trei dimensiuni, aflam ca "Dia